So kiss me, and say you understand

Anul viitor pe vremea asta sigur o să-mi fi dorit să fi făcut pasul ăsta acum. Pentru că deja îmi doresc să-l fi făcut acum un an.
Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.
Unghii roșii la comandă, case invadate de pisici și gânduri invadate de tine.
What a scumbag brain! Când nu te mai saturi de iubit te-apucă descusutul firului în ț. Și tot curajul adunat se pierde-n nu-uri groaznice. Cu-o bere rece sau cu-o baie-n spumă se mai liniștesc gândurile și zâmbete revin pentru fiecare nebunie plănuită sau făcută. Respir zen și-ncerc să-nlătur nori și pesimism. M-ajuți.
Demult, când mă-ntreba cineva de ce fumez, răspundeam invariabil cu-o frază citită într-un caiet de amintiri. Cineva m-a și filmat odată când o spuneam. Fumez pentru că sunt convinsă că rotocoalele de fum pe care le scot sunt atrase de forța centrifugă a inelelor lui Saturn. În noaptea asta cică s-ar fi văzut frumos Saturnul cu ale lui inele.
—-
Casa mea face zgomot. De apă. De pisică. De mine. De mine cu tine. De plâns.

—-
“I know it’s love cause all you want to do is kiss him and stuff…brilliant stuff.” True.
Sid e genial. Mi-e dor de Skins.

True love waits in haunted attics

Exagerez. În senzații. Îmi exagerez senzațiile, prieteniile și iubirile. Îmi exagerez depărtările, orgoliile și nebuniile. Amplific dorurile, gemetele și ideile. Mă epuizez. Și-apoi tac. Zâmbesc, ridic din umeri și sărut. Dar tac.
Dau panică și îngrijorare, atrag păreri și îndemn la gesturi. Din nimic.
Și-apoi că evident dau dependență.


Promit solemn să îmi reintru în ritm. Să îmi reîntregesc colecția ce e pe terminate acum. Să-mi văd zâmbind dreamcatcherele atârnând. Să număr charmurile. Să mă laud. Să scriu la fel de mult și despre noi. Să râd. Să ronțăi trandafiri. Să fac un plan. Să calculez vacanța. Să iau bilete de-avion. Să merg la încă un concert. Să fiu mai relaxată sau mult mai optimistă. Să cred mai mult când te aud că mă iubești.

True love lives on lollipops and crisps.

And, by the way, I’m wearing the smile you gave me last night

Pasiunile bolnave sunt amplificate de obsesii muzicale. Sau invers. Frustrările se plimbă clipocind într-o doză de bere. Dorul e criminal. Întâlnirile dau tremur, ciudă și scrâșnit din dinți. Te iubesc-uri șoptite în gând dau stări de privit puncte fixe. De ce-urile cretine dau poftă de bere. Scenarii nebune dau insomnii. În viață nu-i ca-ntr-o fereastră de chat. În care ai vrea să rămâi o viață. Privești continuu o poză făcută de altcineva și-ți vin cele mai motivante discursuri. Focalizezi pe privire și uiți tot. Și cine ești. Înjuri. Îți dai încheietura mâinii cu parfum bărbătesc și te-nvârți pierdută prin casă inhalând. Bolnavă. Închizi ochii și încerci să retrăiești ore și zile. Îi deschizi și-ți dai seama că au trecut câteva minute pe ceas. Uiți să respiri cât trebuie. Sari peste o inspirare. Sau nu-ți ajunge. Rămâi fără aer. Respiri cu oftat. Doare și zici că nu mai vrei și nu-ți trebuie. Dar savurezi fiecare bătaie de inimă. Dacă nu-i nebunie curată n-are sens.
Zâmbesc cu inima tot în gât. De asta iubesc.

These sleepless nights

Sunt de trăit și nu de povestit. Sunt de visat împărțite în weekenduri pe străzi de orașe străine, în bucăți de piele cu gust de condiment exotic și în oftaturi cu nume scurte. Sunt de sorbit prin paie spiralate din pahare înalte de cocktailuri cu nume celebre, sunt de simțit pe melodie rock prea porno și de dansat pe muzică lentă în puburi aglomerate.
Începe să se simtă vara. În dorințe, în priviri, în lipsă și în dor.
Unii dau examene, unii fac bagaje, unii numără zilele până la concerte, unii reinstalează softuri, unii reprogramează vieți, unii dau unfriend, unii iubesc, unii se opresc din iubit.
Unii lipesc femei calde de inimă, alții își strâng iubitul de mână. Unii plătesc rezervări la mare, alții își fotografiază iubita în timp ce doarme.
Geamuri deschise, muzică tare, nopți senine și energie.
Toate magiile puternice se fac în nopți de vară.

The irresistible desire to be irresistibly desired

“Here I shout, I dance, I weep, I gnash my teeth, I go mad — all by myself, in bad English, in chaos. It will keep me sane for the world and for art.”

Avem nevoie de stabilitate, direcție și plan la fel de mult cum avem nevoie de nebunie, aventură și excitement-ul necunoscutului. Avem doze amestecate de ambiție și delăsare. Ne dorim acceptați la fel de mult cum ne dorim ciudați și neînțeleși.
Oricât de independenți ne dăm și oricât de liberi ne visăm, vrem să aparținem. Vrem să simțim că aparținem. Vrem să știm sigur că aparținem. Sunt a ta. Sunt al tău. Sunt al ei. Clar, sunt a ei. Sunt a lui. Și tu-ul se schimbă. Dorința de a-l simți rămâne. Dorința de a ne ști al cuiva cu totul, cum suntem. Goi. Nemascați. Demascați. Sinceri. Complexați. Patetici. Fricoși. Răi. Simpli. Frumoși.
Ah, ne îndrăgostim rebel de oamenii care ne vindecă frustrările una câte una. Și ne primesc în ei fără urmă de îngrijorare că ne vor creea altele. De aia începuturile sunt cele mai frumoase.
Adunăm ani și relații și învățăm greșit să nu mai credem în începuturi. Să le negam. Că-s strugurii acri. Eh.
Azi am văzut un om căruia îi sclipeau ochii a dragoste. Și mi s-a părut cel mai frumos om.
De la Iv un sms: răbdarea e atunci când/ faci multe, da’ doar în gând/

I’ll be missing you these days, so you know.. Your touch… Lips.. all the things about you…

The Happiness Equation

Pentru fiecare înseamnă altceva. Și numărul de necunoscute e la fel de diferit. Cei mai norocoși dintre noi am reușit să o rezolvăm și ne căutăm soluția calculată în respirația mentolată a unui iubit mai mult sau mai puțin întârziat. Oricând vine e prea târziu chiar dacă niciodată nu e prea târziu.
Pentru că întotdeauna ține de timp. De cum se potrivește fereastra deschisă cu briza la temperatura perfectă și cu mirosul de tei ce-mi umple camera. De cum se potrivește rochița cu flori cu cearșaful negru și cu ‘cigarette burns’. Continue reading

Meet me and miss me

Azi mi-au urlat zidurile a dor și mi-am urât canapeaua roșie. Pentru prima oară nu mi-am recunoscut pisica, m-am speriat de zgomot de sticle ciocnite în mijlocul camerei și am înjurat. De ciudă.
Apoi mi-am pus toate brățările pe mâini, m-am machiat cu mult negru la ochi și am plecat să respir tei și furtună. Am amestecat nefiltrată cu Radler, Sex on the beach cu cea mai bună pizza și pe Mab cu gândurile mele (ale ei).
Nu-mi plac situațiile în care sunt neputincioasă. Nimănui nu-i.
Azi o să fie o zi bizară, cu Schimb de cărți, cu mood de Anais Nin, cu zâmbet forțat, tremur de mâini în zăngănit de brățări și dor. Dor de?
E aproape 3am. Nu cred nimic din ce îmi spui la 3am.

Bună dimineața!

…the chance of no return…

My soul is high, my mind is free

Orbecăim nebuni prin întuneric fără să știm ce vrem să găsim. Ne proclamăm tipare awkward ca să sune bine, ne desenem în frunte un suflet pereche care ar da bine în poză și nu neapărat ne-ar întregi golurile. Și căutăm în loc să așteptăm. Din când în când ne ia prin surprindere întregirea. Brusc ne simțim împliniți și vedem în culori, ne revin dureri de mult apuse și primim semnale de la părți din noi pe care și uitasem că le avem. Și habar n-avem Continue reading