Everything’s Gonna Be Super Duper

Azi mi-am votat președintele. Acum face zgomot de fundal un post tv. Sunt lucruri pe care nu credeam că am să le mai fac vreodată dar pentru că mi-am găsit un colț din țara asta (de multe ori hulită chiar de mine) în care mă simt bine și în siguranță, am plănuit votul ăsta.
După câteva nopți albe din weekendurile trecute în care am dezbătut existența universurilor paralele, feminismul, problema câinilor comunitari, instinctul matern, sinuciderea sau pedeapsa capitală, subiecte care au fost udate cu multe sticle de vin, subliniate de gesturi și ajutate de desene pe hârtie, masă sau toc de ușă, aseară sticlele au fost golite în cinstea campaniei electorale. Am fost de acord că un candidat ne unise exact cum suna și propaganda lui, dar împotriva sa, ne-am amuzat de spoturile cu țelină și ne-am amintit de scrutine din trecut. Dimineața ne-a găsit tot grămadă și încercând să deslușim unde e secția de votare la care putem ștampila și noi hârtiuța. Ne-am băut cafeaua sunându-ne sceptici familiile și după privirile zâmbitoare de după convorbiri se pare că toți eram pe drumul cel bun dar nu neapărat același. Culmea.
După câțiva pași ezitanți prin cartier și negăsind nici o săgeată, cum știam eu din anii trecuți, care să te îndrume spre secția de votare, am întrebat la sigur o doamnă cu părul mov care purta mândră o sacoșă roșie PSD. Grupul nostru puțin prea tânăr, ciufulit și mahmur n-a supărat-o deloc și ne-a îndrumat zâmbitoare spre o grădiniță din spatele unui parc plin de tobogane colorate pentru copii. Domnul polițist de la intrare ne-a zâmbit parcă prea prietenos, ne-a ținut ușa și ne-a îndrumat spre încăperi. Am trecut de o ușă pe care scria Grupa Fluturașilor. Cum să nu votezi zâmbind? Am dat buletinul de Galați unei doamne mai în vârstă care imediat mi-a explicat ce trebuie să completez (declarația pe propria răspundere), mi-a înmânat un pix și și-a așezat calm ochelarii mai sus pe nas. Am intrat după perdeluța albastră. Buletinul de vot. Ștampila. Urna transparentă. Toată lumea ne-a zâmbit, ne-a urat numai de bine și totul a decurs neașteptat de repede și ușor. Cluj-Napoca. Secția 163.
Am plecat tot în gașcă. Mulțumiți. Nu votasem toți la fel. Dar, într-un fel, votasem la fel.
Acasă.
M-am răsfățat cu o prăjitură cu cireșe și-o cafea caldă. Și-un cadou: un craniu mare și negru găsit la reducere imediat după Halloween.

Acum e bine. Ca să vă treacă gustul politic vă las cu poze. Așa arată liniștea nebunia mea. Câinele Maya și pisicile Pespi și Zombi.
Everything’s gonna be super duper.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

six − three =