I’ve learnt that you can go on long after you think you can’t

Terapie. Scrie! Scrie! Zic da și citesc. În 2017 am citit 2 cărți tot anul. În ianuarie 2018 am terminat 3 cărți și am început-o pe a patra. Strănut. Ianuarie e și luna gripei mele veșnice.

Stare bizară și-aproape fericită. Omnipresent disorentation. Be everywhere, but never know where you are. Aștept să mi se clarifice imaginea. Sau vederea. Lucrez în cel mai tare bar ever și cunosc cei mai faini oameni ever. Aud în pauze de muzică prea tare fraze spuse în timp ce pumnul lovește masa. ‘Totul e o fucking nuntă, man!’. Așa-i!

Bem, protestăm și iubim. Care cum știm. ‘Nu există democrație!’

Nu mai știu să descriu bărbați sau femei, nu mai știu să iubesc oameni, încă mă mir că am supraviețuit, încă îmi amintesc căderea, întunericul și durerea și nu știu să spun ce am făcut să ies de-acolo. Nu-mi amintesc nicio zbatere, nicio luptă și niciun pas. Dar mâini întinse și prieteni, da.

E iarnă ca-n povești la Cluj. DBE9 la Alba Iulia. Rome vine la Artmania. Programăm vara și facem slalom printre atacuri de panică. “carențe de minerale!”. Exact.

Zâmbesc. Now I am quietly waiting for the catastrophe of my personality to seem beautiful again.

Din nou, pe deocamdată,

Liz

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 + 1 =