(foto via richie’s tumblr)
Coletul, geantă şi eu. Nimeni nu-mi pune limite. Au încercat şi au realizat că râd sau caracterizează prost a mea rezistenţă. Şi putere. Etajul 13 şi capătul lumii. Nimeni nu-l vede pentru că nimeni nu-l caută.
Ştiţi scenele din filme cu plajele alea curate la apus, cu valuri mici şi vânt cât să te încălzească cineva? Superb… ai vrea acolo… Şi de ce nu încerci s-ajungi? Cine te opreşte să-ţi pui ca destinaţie finală o plajă americană sau o Bora Bora? Cine te-mpiedica să îţi încerci norocul ca artist în marele măr. Apartament micuţ şi bani cât de-o cafea de tonomat. Oricine are şansa şi dreptul la ea. Nimeni nu spune că-i uşor. E visul greu, atârnător, dar e al tău. O iarnă rece în Viena. Fulare groase şi plimbări pe pietonale. Chirie scumpă şi încălzită de respiraţiile noastre. O toamnă caldă la Paris. Periferie rezidenţială. Muncim prea mult şi n-avem timp de noi. Plecăm un an în Germania. Măcar cât să îmi ordoneze gândurile. Accesul la cultură ne ţine suspendaţi în timp. Vara suntem nomazi între concerte şi tabere de muzică. Nu-i viaţă de trăit ‘o viaţă’ dar e tinereţea perfectă, e dragostea cea mai frumoasă, e nebunia şi puterea. Ireversibile. De ce s-aştept şi mai ales pe cine? Învăţ cât să pot şti de toate. Experimentez cât să pot să îmi spun părerea. Creez cât mă îndeamnă inimă. Iubesc mai mult decât credeam. Prin, pe şi cu tine.
Confortul monoton mă debusolează. Planurile de pensie şi viaţă familistă mi se pare că paralizează simţurile. Monogamia propovăduită cu clasul demn de ‘doamna bine’ îmi face rău. (să te căsătoreşti la 22 de ani convinsă că al tău bărbat e conştient că toată viaţă îi va fi interzis sexul cu altă femeie… şi ce femei mai sunt pe lumea asta… şi cum vei arată tu în ceva ani…) În fine. Eu nici măcar mie nu mi-aş interzice asta. (Smirk) N-am fost şi n-o să fiu geloasă nicicând. Nu pe aspecte fizice… whatever… nici pe nimic. Mi-e rău când mă gândesc la aceleaşi ‘.’ dispreţuind the art of porn. Come on! Voi pentru ce trăiţi? How do you spell ”ORGASM”?
Şi mă gândeam că am iubit femei frumoase cu totul altfel decât iubesc bărbatul. Altfel de dragoste. Şi câteodată exact la fel… la început… indragosteala e identică… doar sentimentul evoluează diferit.
Ah, ce mă derutează invidia. Aia neproductivă şi cu răutate. Cam ce câştiga un om invidios ce scuipă negativisme?
Strâng toate gândurile astea într-o bocceluţă şi urc în tren. Nici n-aş şti să mimez o viaţă de femeie măritată de 5 ani, cu rate pe următorii 30 şi job serios de birou.
Dar până la urmă ce legătură are forma cu fodul? Irefutabilă, aş spune.
Oricum, convenţia-i aşa: dacă trăim cu scopuri diferite şi dedicate, dacă alegerile ne sunt personale atunci opreşte-te din a mă invidia! Din simplul fapt că ce am eu tu ai putea avea prin doar puterea minţii/o simplă răzgândire, ce-ai tu eu trebuie să-mi construiesc (cu ipotetica şi improbabila dorinţă). Zâmbeşte-mi, laudă-mă and then go back to your boring life!
Am început să-ţi înţeleg al tău septembrie, acum că al meu gând e-acolo. Dacă-s distrată şi absentă e pentru că nu-s unde vreau să fiu. Dacă-s prezentă şi implicată, enjoy!
Azi un mesaj m-a luminat. Nice shoes!! Şi mi-am privit botinele convinsă că el ştie, din biroul lui corporatist din capitală cu ce botine am ales azi să mă-ncalt! Full moon, my friend! Grab a whiskey jar and a coke and come down here to celebrate! Your birthday, whatelse?!
the hands that could've built, that could've constructed the empire…
iubesc melodia asta :)
da' ce-mi place textu tau
mesajele astea asa, surpinzatoare. delicios.
Multumesc, septimia… the lost song… multumesc ca ai avut rabdare sa-l citesti… e lung… doar azi, promit… :)
Bai, stiu, tu nu te razbuni! La rautate taci si pleci… da stiu acuma m-am desteptat: razbunarea e in faptul ca-l lasi pe ala care a gresit fara tine. De tot?
Alex, Alex, Alex… o sansa la ceva frumos are oricine cat timp traieste… problema e cat de frumos e acel ceva ce poate fi oarecum limitat de rautatile trecute… cam ce raspuns sa-ti dau eu la de tot? ?
[…] părerea. Creez cât mă îndeamnă inimă. Iubesc mai mult decât credeam. Prin, pe şi cu tine. My mind forgot the color of direction. — Happenstance – 22 octombrie 2010 Colind oraşul de două zile-ncoace fără maşină, […]