I can’t tell if I’m dealing well with life these days or I just don’t give a shit anymore.
Nu citesc cărți motivaționale. Nu-mi plac. Scriu motivațional destul de des și-mi place când mă citește lumea. Undeva e o eroare în toată treaba asta. Și știu că ține de mine. Eh. I’m all about zen și doing good și să fim calmi și să iubim mult. Adică îndemnuri clișeu. Pentru mine funcționează toate citatele celebre și rerostite de uneori zici că și-au pierdut sensul. Mintea mea se aliniază perfect în targetul vorbelor de duh. Alea simple, concluzioniste și generaliza(n)te. Eu îs aia, din toate. Aia de funcționează pe cafea, crește pisici (da, la plural), miroase cărți, iubește tare, se îndrăgostește des, nu crede în monogamie (adică sunt convinsă că rasa umană nu-i monogamă, dar de fapt și de drept tot cu iluzia de dragoste eternă a începuturilor mă hrănesc), croșetez, împletesc și plâng la filme, îmi place crăciunul și ziua îndrăgostiților, îmi plac toate sărbătorile împrumutate, chestiile fluffy, lucrurile colorate și femeile frumoase. Nu am nici o ură cu care să mă definesc, nici o alergie inedită, nu ies în evidență, nu am un comportament care să rămână în amintire ca fiind cea care…, nu am fobii stridente și exagerez prin normalitate sau echilibru în comportament ceea ce văd alții fiind că nu exagerez în nimic decât în a fi eu, în a iubi cum iubesc eu, în a scrie siropos cum scriu eu, în a-mi alinta prea mult pisicile, în a fi liberă cum sunt… prea average…
Nici o persoană dintre cele care m-au iubit n-a știut să răspundă la întrebarea ‘de ce’. Nimeni nu a reușit să formuleze răspunsul de sfert de minut cu originalitatea impresiei pe care o fac asupra unui om. Că nu-s. Și nici nu încerc să fiu originală. Doar încerc să fiu și să-mi fie. Bine.

Și din tot amalgamul ăsta de nimic deosebit, dau dependență. Câteodată inspir și frică. Cel mai des admirație și/sau invidie. Îs mândră că sunt așa de în nici un fel anume. Zic de viața reală, nu de online. Că dacă ziceam de online, eram bogată. :)
—

“Pe rețelele de socializare, oamenii au devenit ziariștii mondeni ai propriilor vieți, pe care le prezintă ca pe niște povești de succes sclipitoare, deși complet desprinse de realitate. Facebook are un miliard de utilizatori in intreaga lume. Și fiecare vrea sa fie cineva in acest loc in care nimeni nu este nimic.” Ăsta e dintr-un articol din adevărul. Articol prost despre, culmea, moarte.

Toată lumea ar trebui să înceteze să încerce să fie. Și doar să fie. Încercatul e pentru a face nu pentru a fi.

Everything is going to be alright. Maybe not today but eventualy.