În anotimpul caloriferului cald, al pisicilor torcânde și-al cafelelor aburinde lângă tastatură, carte sau andrele, mie îmi crește cheful de călătorit. Instinctul de hibernare sau de nesting îmi lipsește toamna și primăvara. Hm. Și plec. Dar mă întorc și mă cuibăresc cu prima zăpadă.
—
E bine tare să ai cui să-i spui te iubesc. Mai bine decât să ți se spună te iubesc.
—
Am descoperit niște sunete noi în casa mea în care sălășluiesc într-o continuă alergare sau sfârâială, două pisici, și-ntr-o bolboroseală de apa, câțiva peștișori și-un Mirabel. În amalgamul ăsta de sunete de fond care mie îmi sunt confortabile și familiare precum ronțăitul plantelor de apartament, deșiratul ghemelor, clipocitul sanitarilor la suprafața acvariului, împrăștierea pietrelor de pe fundul acvariului, alergatul în vârful ghearelor pe scări de lemn până sus în pod și înapoi, apăsatul obsesiv pe clapeta de la coșul de gunoi care îi deschide capacul sau împrăștiatul nisipului din litieră, apar câteodată sunete noi. Și le caut sursa. Ele sunt din aceleași registru doar că provin din acțiuni mai deteriorante. Joaca pe gresie cu o sticluță de ojă, așezatul în fund pe tasta space, alergatul periei ponce în cadă sau ronțăitul de chestii suspecte în locuri în care eu nu ajung să văd. Hm.
—
My hometown rocks in November. Luna Amară în Scena, Alternosfera în Zodiar, Vița de Vie acustic. Facem și Schimb de cărți. Ceva târguri handmade prin ceainării parfumate. Bun așa.
—
Mi-e somn, am senzația că am să uit sigur ceva important acasă, primesc mesaje comice și mă minunez că m-a ocolit gripa.
Mâine seară respir Cluj.