You hold me inside your iris like a terminal stain on life and condescend to my primal brain, you twist me around like a knife. Can’t begin to explain the feelings I have restrained. Don’t ask me how I am because you’re too busy planning your epitaph! You keep me hidden behind a curtain, an audible human display. You feed me orchids to give me courage and keep me in line with disdain. I have nothing left for you… you left me with nothing. I live at arm’s length and die a little, between your constants by day I want my soul back before it’s over, I can’t even wish you away…
Aggravated, complicated, someone say it
God, I never learn: I NEVER LEARN!!
Vreau să ascult Stone Sour live la Romexpo şi am o vagă bănuiala că nici nu vor veni. Şi-apoi mă ruinez cu un bilet. Sponsorizare, anyone?
Ieri mi-am dat seama că unii pot fi penibili şi în lipsă. E un record pe care îl bat ei de ceva timp.
what’choo want from me? I don’t even know I got a damn diease but I KNOW YOU WANNA KILL ME!
Când ascult muzică dură e clar că starea mea e moale şi alintată. Când sunt agitată, surmenată şi obosită ascult bucăţi lente şi calme. Un azi moale şi alintat, deci, inourat şi care îmbie la lene. E sfârşit de săptămână.
Zilele astea au consistenţa volanelor de dantelă, culoarea satinata a toaletelor de seară, veselia unui balon cu heliu în formă de suzetă, zgomotul bătăilor de gene încărcate de rimel negru şi ritmul romanţelor vechi. Între timp eu ascult la maxim un Corey Taylor prea dur pentru zilele astea dar destul de frumos ca să merite.
Port jeanşi de la Ale. Cred că face voodoo prin ei. Mă comport ciudat de când i-am îmbrăcat. Cred că mă controlează. Îi ador, mă ador în ei. E de rău!
