Am pierdut o emoție… un prieten spunea aseară “normal că ne bucurăm… e o ocazie de a ne bucura și a sărbători mai rară decât Crăciunul”. Avea dreptate. Sunt recunoscătoare pentru senzație și am aceeași dezamăgire ca și atunci când realizez că sărbătorile de iarnă s-au sfârșit. Ne întoarcem la căutarea noastră zilnică de emoții și senzații din muzică, din cărți, din bloguri, din gesturi, din oameni. Fotbalul a încheiat capitolul asta. Deocamdată. Vreau:
un film pe care l-aș revedea cu aceeași plăcere și pentru aceeași stare
o carte pe care aș citi-o de sute de ori până aș ști-o pe derost
o melodie pe care aș asculta-o la nesfârșit