“Am nevoie de tine, un petic de iarbă şi-o seară…”
Respiră! O să fie bine! Extenuări sufocante şi frustrări ce dor le vindec cu o-mbratisare. O lacrimă o sorb, a doua moare de dosul palmei tale. Salcâmul îţi ninge fantastic de frumos pe zâmbet şi palma ta este fierbinte. Iarba de pe malul Dunării îţi făcea ochii mai verzi decât de obicei. Te-am dus vreodată la vişini? Uite, mai sunt multe încă de făcut, văzut şi visat…
Un film şi un pahar cu gheaţă şi orice băutură vrei… întins pe jos, lipit de canapeaua mea, o dimineaţă cum a fost la răsăritul soarelui şi curtea moşului ce ne privea, o dupamiaza sărată pe nisip la Vama Veche cu scoici în păr, un mijloc de zi fierbinte cu furtune de apă, spumă şi tricouri ude, o zi-nceputa lent întins pe pat cu o pilotă-n braţe şi renegând un soare prea strălucitor, o glumă sau un banc tembel, o bere mult prea rece şi-un pisic portocaliu sau după toate astea o toamnă… da, o toamnă racoroasă cu o jachetă mirosind a nou şi-un vânt ce o să răscolească frunze, o toamnă care o să te liniştească şi o să-ţi pună ordine în gânduri, planuri şi iubiri… şi-apoi o viaţă în care o să te sun să-ţi povestesc cum mi-a luat foc aragazul, o să mă suni din cadă stând pe gânduri, o să te-ntreb banalităţi de la 250 de kilometrii depărtate şi o să ne tremure glasul de la revedere… şi câte şi mai câte… cu aşteptări în gară, cu cafenele nou descoperite, cu multe fete frumoase şi oameni geniali, oraşe mari şi-aglomerate, maşini vechi şi mirosind a piele, trape deschise şi muzică bună, concerte şi veşti date fără suflu, mesaje şi postări pe blog şi milioane de fotografii… orice, oricând, oriunde de-acum încolo!

Minutul tau scris de Angela, astazi e pentru tine.