Remedii clasice dau greş. Liniştea mult dorită mă evită. Supravieţuiesc hrănindu-mi privirea cu asfalt ud şi cer închis. Câteva minute m-ai ascuns de lume cu palmele mâinilor pe faţa mea. Ştiu exact de ce sufăr. Îmi recunosc dorul, lipsa. Şi teama. Sertarele cu răspunsuri le ţin încuiate iar în buzunarul de declaraţii ţin mâna moale, obosită şi le pipăi încet şi fără să mă vadă nimeni. Simboluri mă bântuie şi nu mă lasă să fiu atentă cum se transformă primăvara-n vară. O pisică, o cafea fierbinte şi-o baie în spumă. Un cercel mic şi temut, un tatuaj, un târg, călătorie, cort şi muzică.