Sunt momente în viaţă când întâlneşti oameni surprinzători, neaşteptat şi brusc. Şi le recunoşti sclipirea compatibilă cu a ta. Ei riscă să te captiveze şi fascineze în aşa hal încât cu voia ta ajung să-ţi domine viaţa ta interioară sau cea socială. Cred că asta aşteaptă fiecare dintre noi. Omul cu sclipirea compatibilă care să ne dea peste cap universul ordonat şi să ne amestece întreg sistemul de valori. Dar şi ei sunt doar oameni. Şi oamenii vin şi pleacă. Sau rămân şi se transformă.
Dacă ai întâlnit până acum oameni surprinzători şi care ţi-au tulburat apele, conştient sau inconştient, aştepţi următoarea furtună. Ţi-o doreşti sau poate chiar o cauţi.
Dar căutarea poate fi riscantă. Poate fi o amestecătură de Fata Morgana cu efectul Placebo şi care să lase golul mai mare în urma iluziei de umplere. Ca un joc de puzzle cu o singură piesă lipsă. Şi o găseşti. E exact forma care îţi trebuie. Dar mult, mult mai mică. Sau poate nu continuă desenul şi nu-l întregeşte. Deci e degeaba!
Şi-apoi te mulţumeşti să speri în existenţa oamenilor speciali. Sau creşti şi-nveti s-aduni senzaţii din orice. Devii mai înţelept, şi-nveti să-ţi exploatezi slăbiciunile şi plăcerile, să-ţi intensifici pasiunile şi adorările, să întregeşti puzzle-ul cu forme create special de tine.
cam rar promovate modelele deosebite la noi!
De puzzle-uri sau de oameni? :)
Dar cateodata gasesti o bucata chiar mai mare… si atunci arunci puzzle-ul ce erai si recladesti unul nou, din temelii. Si asa oamenii aceia devin taotal uema ta, o lume mare, frumoasa, in care senzatiile sunt coelctate in durere sau placere, niciodata calm.
:)
Cip, profund… gasesti o piesa mai mare si te recladesti in jurul ei… fain!
codro, zambet si tie!
exista oameni care te invata drumul inpoi spre tine…poate de aici inveti sa ti completezi puzzele-ul.Pacat ca deobicei visele noastre raman doar in amintiri,sau cum spunea Paler se transforma intr-un sir de pasiuni esuate.
Ioana, imi place “invatam drumul inapoi spre noi”… frumos… si… pfuuu… toate pasiunile esueaza si-o stim din start … poate de asta le traim asa intens… habar n-am … ah, PAler e subiect sensibil la mine…