Primăvara asta instalează o astenie a sentimentelor nu a stărilor.
E mai grav aşa.
Nu am răspuns la telefoane şi mesaje. Nimănui.
Cadouri zăpăcite.
În seara asta îmi fac părul ondulat şi unghiile roşii.
În seara asta duşul meu mângâie corp de femeie prea tânără şi frumoasă.
În seara asta petrec.
Noaptea asta născocesc modalitatea de a ne vindeca.
iar noaptea asta?
Noaptea asta… aproape de 12 te citesc dandu-ti dreptate la fiecare doua fraze pe care reusesc sa le compilez din inundatia de cuvinte vulgare. Si-as fi vrut sa comentez si n-am cum. Decat 'asa e…'. Senzatia ca altfel scris, simplu, nevulgar n-ar fi cat se poate de clar fiecare post si n-ar avea vehementa pe care probabil ti-o doresti, ramane. Blogului tau ii trebuie limita minima de varsta si nu pentru obscenitati ci pentru perceperea ideii de baza din fiecare post care e pe cat de subtila si profunda tot atat de aspra si adevarata. Putine femei ti-ar da dreptate sau ti-ar admira public scrisul. Multe, probabil, o fac in gand.