Am un suflet nomad

Călătorind, eu nu descoper lumea ci mă descopăr pe mine. Și ador să călătoresc. Îmi fac planuri din timp, îmi aleg destinațiile după dorul de a mai merge încă o dată acolo sau după dorința de a le vizita măcar o dată.
Cine mă cunoaște știe că sunt turistul clișeu cu aparatul de gât, paharul de cafea într-o mână și smartphone-ul pe hărți în cealaltă, bălăngănindu-mi rucsacul și minunându-mă de toate locurile ce mi se dezvăluie. Până acum n-am călătorit decât în Europa și oricât de multe orașe am reușit să iau la pas tot mi se pare că n-am văzut destul.
Mă încântă viața modernă, mă încântă oamenii străini, mă încântă lumina orașelor mari, mă încântă diferența de fus orar, zumzetul aeroporturilor, calmul hotelurilor, mirosul dimineților în locuri nemaivăzute, ritmul și viața altfel decât le știu.

Nu mă pot opri din călătorit. Nu cred că o să-mi pot înfrâna vreodată dorința de a vedea cât mai mult din planeta asta. Chiar dacă mă gândesc să fac o călătorie mică de câteva zile sau vreau să lenevesc cel puțin o săptămână pe o plajă străină, mă gândesc din timp la perioadă, buget, destinație, mijloc de transport și bagaj. Și planificarea începe lejer cu doar o idee, câteva clickuri și un calcul. Când rezultatele încântă și toate dau cu plus continui cu planificarea. Se-ntâmplă câteodată să nu-ți iasă bine prima idee conturată și-atunci abandonezi doar planificarea pentru câteva zile dar dorința niciodată. Dacă te loghezi pe un site de travel, booking sau de rezervări bilete pentru avion, îți vine extrem de ușor să-ți faci un calcul destul de rapid și să sincronizezi perioada dorită cu destinația visată și cu mijlocul de transport potrivit.

Eu totul îmi rezerv online. Biletul de avion, camera la hotel sau patul la hostel, abonamentul de transport în comun și chiar și biletele la concerte sau muzee din perioada respectivă. Și urmăresc recomandările și sfaturile oamenilor care deja au vizitat destinația aleasă, citesc recenziile hotelurilor, recomandările de ghid sau tur al orașului, de locuri pe care nu trebuie să le ratez și restaurante pe care trebuie neapărat să le încerc.

Am o listă lungă de orașe ce vreau musai să le vizitez, respir și trăiesc. Un oraș pe care nu l-am văzut niciodată și-mi doresc nespus, e Londra. Cred că e pe lista tuturor de destinații.

Și-ncep planificarea cu un singur click. Hoteluri in Londra. Așa începe următoarea călătorie spre un loc ce îmi va mai dezvălui încă ceva despre mine.

Și după Londra îmi/îți promit Parisul. Și încă o dată Viena. Neapărat, măcar o dată, Amsterdamul. Și-apoi Milano. Și-ncă o dată Londra.

Și-o să-mi planific plecări, bucăți de lume, călătorii și aventuri la fel de multe ca și întoarceri acasă. Și cu fiecare întoarcere voi fi mai bogată cu o nouă poveste despre mine.

‘Coming back to where you started is not the same as never leaving.’

Acasă

Nu cred că am locuit vreodată într-un loc care să nu-mi placă. Nu-mi amintesc să nu-mi fi plăcut vreodată acasă. Da, cred că mi s-a întâmplat să ajung, în timp, să nu-mi mai placă un loc, o casă, o locuință, un apartament dar doar din cauza oamenilor cu care am trăit în el și-a amintirilor care probabil rămân să bântuie. Dar am avut norocul să  trăiesc ani în case extraordinar de frumoase și care au rămas în mine și-ncerc să le reconstruiesc în fiecare alt loc în care mă mut. Fiecare spațiu locuit un timp de mine a devenit eu.

Ca fiecare dintre noi, după multe locuințe vizitate, cucerite, construite, renovate sau locuite, mi-e ușor să-mi imaginez locuința perfectă pentru mine. Dar îmi și plac casele care mă surprind prin cum sunt construite, amenajate sau decorate. Îmi plac locuințele care păstrează și spun poveștile oamenilor care le-au locuit. Îmi plac locuințele cu poveste.

Casele vechi cu grădină și porți înalte spun povești șoptite și te lasă să-ți imaginezi multe. Casa părinților mei e așa. Are scări interioare de lemn care scârțâie și mansarde extinse dar în care trebuie să te apleci pe alocuri. Are poduri încăpătoare și beciuri cu miros de cărbune de foc. Are balcoane umbrite de viță de vie și acoperișul de tablă bântuit de pisici. Are sobe înalte de teracotă care duduie iarna a lemn ars dar și ferestre imense ce stau deschise spre briza verilor. Are tavane înalte și camere mari dar și cămăruțe mici cu uși duble de lemn. Are curte mică cât să pară neîncăpătoare pentru un câine lup alintat și două pisici prea pufoase dar destul de mare cât să încăpă o umbreluță de soare și un șezlong cu pânză dungată. Numai când locuiești o astfel de casă te poți bucura primăvara de cuiburile de rândunici de sub streașină, în anotimpurile ploioase de ropotul rafalelor pe ferestrele înclinate ale mansardei, în mijlocul verii de crengile cu cireșe coapte ce îți atârnă direct la geam, toamna târziu de strugurii ce-ți atârnă în balcon și iarna de formele țurțurilor amenințători formați pe streșini și fâșâitul avalanșelor de zăpadă de pe acoperișul înclinat.

În casa părinților mei am locuit în mansardă. Și v-am mai povestit că viața mea e plină de mansarde. Mi se potrivesc. Poate așa am crescut boemă sau poate de asta le atrag în viața mea.
Întotdeauna ne dorim un loc al nostru. Pe care să-l numim acasă. Chiar dacă e doar închiriat sau moștenit sau cumpărat de noi când a fost momentul pentru o investiție statornică.

Acum locuiesc la bloc, într-un apartament micuț și oarecum modern, cu uși culisante și silențioase și pereții groși și călduroși. Și binențeles cu o scară mică de lemn ce urcă într-o mansardă cu luminator spre cer și acoperiș roșu și înclinat. E un apartament mic dar intim luminat doar de globuri de hârtie și lampioane. Dar e acasă. Îi lipsește o terasă ca să fie perfect dar are surplus de pisici și e foarte aerisit prin ferestrele ce dau spre Dunăre. Oricât mă simt câteodată depășită de griji, de stres, de oboseală, sau după zile întregi aglomerate de activități epuizante,  acasă mă vindecă.

Magazinele mele preferate de pe Breslo.ro

De câțiva ani buni mi-am lansat mica mea colecție de bijuterii și obiecte de decor handmade deci nu-i un secret pentru nimeni că lucrez cât îmi permite timpul să postez noutăți în magazinul online de pe Breslo.
Ceea ce nu v-am spus niciodată este că eu cumpăr foarte multe produse de pe Breslo și am o grămadă de magazine favorite și o lungă lista de dorințe pentru fiecare anotimp, stare, cameră sau prieten.
Mi-e ușor tare să vă recomand creatorii mei preferați pentru că nu trebuie decât să învârt privirea în cameră și le văd minunile.
De când am descoperit-o, sunt fan Peticel. Am din magazinul ei, comandate sau primite cadou de la prieteni care îmi știau preferința, cutii pictate cu pisici, arici și iepurași, două gentuțe pictate personalizat (una intitulata chiar cat, coffee and shampoo bubbles :) ), portofel de fetru, broșa și săculeți cu levănțică și molii comice pictate.
Din magazinul Inei am cele mai multe perechi de cercei cu pisici, inimioare negre, tablouri pictate și insigne, cutiuțe cu pisici și sugarskulls, medalioane pictate sau modelate de purtat la gât și chiar și-un licurici fosforescent din fimo.
De la Siana mi-am cumparat suport de cercei, cutiuțe de inele și suport de catifea pentru brățări. Toate bijuteriile personale sau create trebuie să aibă suport pe măsura frumuseții lor.
De la Brândușa mi-am cumpărat o geantă imensă, hipioată, moale și rezistentă. Am purtat-o și încă o port cu drag.
De la Bobocica am semne de carte cu funduri de pisici sau tentacule de caracatiță, broșe de fetru cu gărgărițe și cană cu linguriță personalizate pentru nepotul meu, Eduard.
Din Atelierul Dănuței am cercei și pandativ din sârmă argintată modelată în forma numelui meu și cei mai faini cercei cuff.
De la Floriknoture am cercei mari floare în culorile curcubeului și un pandativ floare pe șnur negru.
De la Wana-ddart am o cană de cafea pictată și veselă și ghivece de flori din ceramică.
De la Zuzulicea am set de cercei și medalion pictat cu pisici mirate pe ceramică.
De la Mariet am cercei geniali în culori neon. Pe unul scrie Happy și pe celălalt Spirit.
De la Roxi mi-am luat un sugarskull superb din fimo cu cristale swarovski.
Și-s nu-s toate magazinele mele preferate când mă apucă febra cumpărăturilor. E plin Breslo de creatori talentați și pe gustul meu. Și dacă mă uit bine prin cameră chiar văd câteva lucrări ale unor artiști care au câștigat concursuri de artă pe Breslo dar încă nu și-au deschis magazin și eu îi aștept nerăbdătoare să le fac vânzare.

  Handmade Stuff Handmade Stuff #2 Handmade Stuff #3

Shopping online

Mare invenție. Eu sunt comodă și mai ales toamna spre iarnă, când plimbările la aer sunt mai rare dar nevoia (feminină) de shopping e la fel de mare, vizitez și cumpăr din câteva clickuri tot ce am sau n-am nevoie, ce-mi place sau ce-aș face cadou, de pe net. Din fotoliul meu, de unde e cald, îs pisici și miroase a portocale, umplu coș de cumpărături după coș și-mi aștept cu emoție cutiile cu produse.

Vând mult online (handmade), cumpăr online de toate, am homebank pe card, am paypal și mai am și avantajul că sunt foarte norocoasă la cumpărături. Chiar și fizic din magazin sau comandat dintr-un magazin online, de obicei primul produs probat/clickuit, e cel cumpărat și-apoi purtat. Chiar dacă sunt accesorii sau încălțăminte, poșete sau haine femei, eșarfe sau birotică, gadgeturi de tot felul, mi le cumpăr online.

Ca orice online shopaholic, îmi plac magazinele care funcționează bine, cu poze clare și din multe unghiuri, cu descrierea cu detalii a produsului, cu mărimi în toate sistemele posibile, cu sfaturi de asortat, cu interfață friendly și care funcționează până la ultimul click dat care să finalizeze plata. Devin repede fidelă magazinelor de unde confirmarea comenzii vine repede, comanda e livrată fără probleme și bineînteles are produse pe gustul meu.

Mi-a fost recomandat Style/7, magazin online de haine pentru femei. Am luat fiecare hăinuță în parte și am studiat-o, m-am uitat, m-am imaginat în ea, mi-am pus în bookmark câteva tricouri care mi-au plăcut, am suspinat la fuste frumoase cu gândul la anotimpul cald următor și am plasat sigur în coș o cămașă în carouri mov. Mi-a plăcut. E luminos, fotografiile centrează haina nu eventual femeia fatală seminuda trăgând de cămașă în toate direcțiile cât să nu văd exact linia penselor și forma gulerului. Pentru poze artistice sunt cu totul alte site-uri. Pentru magazin vreau poze care să-mi arate produsul cât mai clar, din față, din spate și dintr-o parte. Prețul să-l văd, nu să-l caut în disperare pe pagină și butonul de adaugă în coș să-mi fie la îndemână. Și cam așa e în acest magazin.

Sunt lunile cele mai pline de cumpărături, de reduceri și de liste de bifat. Spor la adăugat în coș.

*adv

 

Coffee smells like freshly ground heaven

 Îmi place cafeaua. O consider mai mult o vitamină vitală decât un drog. Beau de plăcerea gustului şi aromei, beau pentru senzaţia dată de o cafea tare dimineaţa, de energia şi culoarea ei. Nu fac exces dar nici nu funcţionez fără cafea. De la cunoscători citiţi următoarele. 
Coffee quote from ~M*A*S*H :  I like my coffee strong, not lethal!  
O mulţime de oameni refuză să bea cafea sau incearca să se lase de băut cafea din cauza convingerii că aceasta le poate provoca tot felul de probleme de sănătate. De fapt unele studii recente au arătat că o cantitate moderată de cafea consumată zilnic poate reduce riscul apariţiei unor diferite boli.
Sigur că există şi oameni care beau cu plăcere cafea pentru a se simţi mai alerţi, energici şi să rezistenti mai mult, mai ales la serviciu. Cu toate că există efecte pozitive pe care le are cafeaua asupra organismului, consumul excesiv poate avea efecte negative.
Toată lumea ştie şi înţelege efectul stimulativ pe care îl are băutul cafelei. Dar în unele cazuri se poate întâmpla să fim hiperstimulati de cosumul excesiv de cafeină. Atunci poate apărea anxietatea şi starea de iritare. Pe termen lung se poate ajunge ca glandele ce secretă adrenalină să fie extenuate din cauza hiperstimularii.
Totuşi la ce e bună cafeaua; poate reduce incidenţa cirozei la ficat. Ciroza apare la oameni care suferă de boală cronică de ficat şi se manifestă prin înlocuirea ţesutului sănătos cu fibriloame şi noduli. Cafeaua are un puternic efect antifibrotic. Cafeina conţinută de cafea s-a dovedit deasemenea că reduce riscul de cancer la ficat. Cafeaua este totodată unul din cei mai buni antioxidanţi naturali.
Cafeaua nu ajută când vrem să scădem în greutate. Pe termen lung favorizează îngrăşarea. Atunci când încercam să slăbim înlocuind micul dejun cu o extra cafea nu eliminăm grăsime din organism ci apa datorită efectului diuretic al cafelei. Consumul de cafeină nu ajută nici la nivelul glicemiei din sânge. Astfel ne vom simţi mai infometaţi când glicemia este scăzută.
Aşadar beneficiile consumului de cafea vin odată cu moderaţia. Prea multă cafea poate provoca tot atâtea probleme de sănătate câte beneficii ar putea aduce. Recomandarea este să vă limitaţi la două ceşti de cafea zilnic. Şi atenţie: cafeaua solubilă nu este benefică deloc. Alegeţi cafeaua naturală pe care o puteţi găsi sub diferite forme: cafea boabe, cafea măcinată ambalată sau vărsată, capsule nespresso. Astfel veţi putea sa savuraţi gustul şi mirosul unei cafele proaspete şi să profitaţi şi de efectele benefice ale acesteia!
*adv

Despre Liz la volan, radare si cele mai smart detectoare de radar

   Conduc şi îmi place să conduc. Am permis de 6 ani de-acum şi am condus aproape zilnic şi multe maşini. Am condus în ţară, pe autostrăzi, prin Europa, pe drumuri de munte, ziua, noaptea, ore în şir, maşini bune, maşini foarte bune, maşini vechi şi uzate. Oricum mă consider o şoferiţă prudentă şi care nu chinuie maşinile. Am avut profesori buni de-a lungul timpului. :)  
    Conduc relaxat, cu plăcere dar poate prea prudent câteodată. Nu mă arunc în depăşiri fără să mă asigur bine şi în anii ăştia nu am luat nici o amendă, nu am fost oprită în trafic niciodată de poliţia rutieră ceea ce mi se pare bizar având în vedere că şi la gunoi mă duceam cu maşina.  Poate greşeli fac dar niciodată care să îmi pună în pericol siguranţa mea sau a altora. Sunt femeie, deci mai parchez strâmb, mai uit poziţia aprinsă sau ies mai greu dintr-un drum lateral în unul aglomerat. Eh.  
    Mi-am luat detector de radar de când mi-am luat prima maşină şi nu pe principiul că vreau să merg cu cea mai mare viteză posibilă ci pentru că vreau să evit şi amenzile pentru depăşire de 15km/h. Astea mă sâcâie cel mai mult. Sau schimbările bruşte de limită de viteză din oraş, urmate evident de echipaj cu radar care adună amenzi. Păi dacă eu merg de doi ani pe faleză cu 70 km/h ştiind că aia e viteza legală acolo şi ei se hotărăsc să scoată semnul rămânând astfel valabil ăla de 50 de la intrarea în oraş eu iau amendă că nu te iartă că nu ai ştiut că semnul era furat/doborât de vânt/intenţionat scos.  
    Oricum legislaţia a oscilat mult în legătură cu detectoarele de radar şi prin Europa când am fost nici nu ştiam în ce ţară am voie să îl las în funcţiune şi în ce ţară nu am voie să-l am nici în maşină. Unii le zic antiradare. Oarecum gresit pentru ca nu disturba semnalul radar ci doar il recepteaza. Acum e aproape peste tot legal. 
    Cum radarele poliţiei au evoluat şi modernizat, la fel şi detectoarele au suferit transformări. Cele mai noi detectoare radar le-am văzut la ITgalaxy, magazin online.  Ţi se explică mai în detaliu ce face fiecare, frecvenţe, tip antenă şi distanţă de detecţie. Cum eu mă pierd în detalii tehnice mă uit la cum arată, câte beculeţe are şi ce sunete scoate. Şi toate, dar toate mi se par că seamănă cu USS Enterprise. 
    La ITgalaxy am văzut că modelele Yupiteru (şi denumirile sunt SF) sunt cele mai noi şi la gama lor ai loc să îţi alegi în funcţie de preţ, preferinţa şi nevoie. Detectează radarele noi ale echipajelor de poliţie, au acoperire de 360 grade, dau foarte putine alerte false, unele sunt cu baterii solare, deci fără fir, au alerte cu sunet diferit pentru diferite semnale radar.  
    Şoferii care le-au cumpărat şi testat spun că sunt detectoare inteligente şi performante. 
    Oricum eu cred că pe lângă faptul că te scăpa de nişte amenzi usturătoare, un detector,  te face să conduci mai atent, te face oarecum conştient de drum, de reguli şi de viteză. Si costa cat doua amenzi medii dar te scapa de multe. 

*adv

Why ILoveHandmade punct ro

‘The giver of a handmade gift has avoided the parking lots and long lines of the big chain stores in favor of something more meaningful.’


     Cumpăr, ofer, port şi creez handmade stuff. Merg la târguri şi am un blog de lucru manual. Şi citesc IloveHandmade.ro,  cel mai  cunoscut şi citit blog despre handmade din România. Dacă vrei să cumperi cadouri unicat şi lucrate manual de-acolo ajungi la cele mai bune locuri pentru că ei promovează artiştii cei mai inspiraţi, dacă vrei să înveţi din tutoriale făcute cu cap, găseşti pe ILoveHandmade tutoriale despre orice, dacă vrei să te faci cunoscut şi auzit, dacă vrei să înveţi pe alţii cu tutorialele tale, dacă vrei târguri şi evenimente ce implică handmade, dacă vrei informaţii despre legislaţie şi experienţele altor artişti români găseşti. Cam tot ce înseamnă handmade, tot ce ajută un artist handmade şi tot ce are nevoie. Pentru că e un blog despre handmade făcut din dragoste de handmade. 
      
      ILoveHandmade.ro e mai mult decât un click, e deja un brand în handmade-ul românesc, toată lumea ştiind de târgurile organizate, de evenimentele frumoase, de titlurile câştigate şi de concursurile cu premii inspirate. Vă invit să citiţi despre toate astea şi să vedeţi cum creatorii români lucrează din plăcere, expun mândri şi se bucură nespus când lucrările le sunt apreciate, purtate sau oferite cu drag. 
  
      Ca şi creator, ai evenimente şi concursuri, ca şi client iubitor de handmade, ai recomandări şi sugestii, ca începător ai sfaturi şi forum si  pentru că sunt serioşi şi puşi pe fapte mari, numeroase companii multinaţionale s-au implicat alături de ILoveHandmade.ro în comunitatea artizanilor din România. 

       ILoveHandmade.ro e un loc de unde să porneşti, pe unde să treci zilnic sau unde să te opreşti ca iubitor de handmade.    


      End Mass Production, Love(buy) Handmade! ILoveHandmade punct ro.
*advertorial

Continuous Ink Supply System

Pe sistemul “nu ştiu alţii cum sunt”, eu îmi aduc aminte perfect fiecare imprimantă pe care am avut-o de-a lungul timpului şi cât de lipită mi-a fost de suflet, cum printa ea proiectele mele de licenţă cu o viteză covârşitoare de 2 pagini/3 minute, cum scârţâia şi hâţâna tot biroul, cum mă umpleam de tuş negru din seringi pe care întotdeauna le pierdeam în locuri în care puteau doar să păteze, cum plângeam la moartea cartuşelor cu bureţel şi cum mă distrăm cu cele cu biluţe.
Eh, tehnologia a evoluat şi a luat tot fun-ul cu ea. Bine, era şi încă este soluţia de a înlocui cartuşul cu unul nou imediat ce se golea adică la două luni recumparai imprimanta (cam atât costau şi costă cartuşele noi), soluţie falimentară. Dacă o alegi bine, imprimanta îţi merge non stop, ieftin şi fără bătăi de cap.
Până acum vreo doi ani în urmă, cum unii dintre cititorii mei ştiu, am deţinut un minunat printshop slash magazin de cadouri personalizate. Ca să-l deschid a trebuit să mă documentez despre utilajele de care am nevoie şi mai ales să mă decid ce fel de imprimante am nevoie pentru fiecare gen de print pentru că foloseam hârtie specială ori foto ori de termotransfer. Aşa am luat contact prima oară cu CISS. Multă vreme am personalizat folosind cerneală de sublimare (un fel de cerneală care reacţiona la temperatură) şi cum cartuşe cu astfel de cerneală nu se fac/făceau mi-am luat un EPSON foto cu sistem CISS. Era şi este o minunăţie. L-am instalat singurică pe imprimanta… aaa, binenteles după ce am consumat cartuşele originale (apropo, ştiţi cât de mici sunt şi cât de mult costă?!?) în 6 culori. Apoi am instalat CISS-ul şi mă entuziasmam cum circulă cerneala colorată prin tubuleţele alea transparente. Ştiţi cum e în principiu? În loc să printezi cu nişte pătrăţele de cartuşe minuscule care te lasă la mijlocul fotografiei, legi (metaforic vorbind) imprimanta la nişte canistre imense de cerneală colorată pe care ai putea uita să le şi reumpli dacă n-ar fi transparente să vezi exact nivelul de tuş. La vremea aia credeam că este un sistem conceput doar pentru tipul special de cerneală folosit de mine. Acuma ştiu mai bine. Încă nu i-am găsit dezavantajele. Va anunţ eu… 
Intraţi aici dacă sunteţi la vânătoare de imprimante fiabile şi dacă tot nu sunteţi hotărâţi exact ce vi se potriveşte cel mai bine, găsiţi şi oameni care ştiu cum să vă sfătuiască.  
*advertorial