Category Archives: Cat

What would it be like if cats ruled the world?

by

If?!?!

Lumea se pisicește grozav. E de la vreme. Felinelor le stă bine lipite de calorifere, torcând sub pilote calde sau înfoindu-și blana pufoasă. Mai multă noapte și mai mult întuneric pentru ochi sclipitori. Și iarna devine clar că, oricâte acoperișuri alunecoase le scoate viața în cale, tot în picioare cad. Și-și poartă mândre cele noua vieți în vârful îndoit al cozii.

Și tot iarna apar de niciunde bărbați sensibili ce lăcrimează la filme de dragoste, femei zâmbitoare cu dileme existențiale, prietene dragi ce fac schimb de carduri, schimb de supe și schimb de ceaiuri, oameni cu același plan ca mine și pernuțele cu ciocolată.

Nu cred că urăsc vreun anotimp. Doar să mă plictisesc teribil când se prelungește peste așteptări. Și-atunci predominant e gerul cel care-mi atrage critica.

Azi am îmbrățișat un dinozaur verde într-un supermarket, am cumpărat hamleți pentu tine, am expediat un colet și-am mâncat ton ca o pisică ce nu-s.

Cum să ții blog jurnal și să te citească atâția oameni frumoși? Cum e posibil așa ceva?!

I wish I could write as mysterious as a cat

by

N-am reuşit să mă ascund. De lume, de invidie, de intrigi şi exagerări copilăreşti. Dar mi-am păstrat zâmbetul fericit pentru nopţi cu lună plină, cu ceaiuri calde aromate si planuri de excursii occidentale. Mi-am păstrat îmbrăţişarea pentru seri calde în compania unui bărbat frumos întins pe canapeaua mea roşie şi pahare de vin roşu. Mi-am păstrat pasiunea pentru acel ceva dinăuntrul tău care îmi răspunde doar mie. M-am hotărât să trăiesc doar la adăpostul oamenilor care ştiu să mă iubească cum vreau eu şi care îmi acceptă modul de a-i iubi înapoi.
Muzică bună, cărţi împrăştiate pe fotolii, cafele calde în căni termosensibile şi o aşteptare. Am apăsat butonul de standby pentru restul lucrurilor ce vor o rezolvare. Zâmbesc şi dansez în casă, în faţa unor pisici confuze.
Teoriile fantastice despre mine în minţile multora se prăbuşesc încet încet. Şi poate le revine imaginea mea clară la loc. S-a mai întâmplat!

Vine un timp în care aştepţi să renaşti în orice clipă. (P. Giddings)
O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Mere coapte presărate cu zahăr vanilat, spumă de baie cu miros de șerbet de căpșune, filme siropoase, halat de baie cald și tricouri negre împăturite. După iarna trecută, merit o iarnă frumoasă. Cea mai.

Mi-e dor să scriu din dragoste sau chiar din inima bucăți. Poveştile sunt pline de inimi sfărâmate din dragoste doar pentru că poveştile sunt pline de dragoste.
Ma intrebam mai demult: … Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?

There are good days and there are bad days, and this is one of them

by

De câteva zile visez prea mult. Pentru că dorm prea mult. Deși de-abia întoarsă dintr-o expediție/escapadă fac liste și planuri de concediu. Trec prin hol și mângâi încet valiza mică și înflorată cu roți și mâner. N-am avut niciodată. E prima. O iubesc. Cu tot cu senzația de libertate pe care mi-o dă.
Struguri copți și dulci. Lapte praf amestecat cu brumi. Cafea rece și prea dulce. Mi-e dor de tine și de tine. Am decupat o mânuță dintr-un abtipild promoțional de la Cosmote. În mijloc scrie ORIUNDE. Exact acolo plec în trei zile. Oriunde.

O prietenă dragă mie nu numai pentru că este o femeie senzațională dar și pentru că ador să o ascult orice mi-ar zice/povesti a strâns în câteva fraze, idei ce-ți pot contura viața în câteva momente alea în care le auzi. Mi-a zis că le-a primit și că le dă mai departe. Se spune că atunci când îți dorești ceva să ți se întâmple, dacă tu poți închide ochii și vizualiza acel lucru realizat de tine în viitor înseamnă că se va realiza, înseamnă că-ți dorești ce trebuie. Că ești pe calea bună. Dar dacă-ncerci să te vizualizezi, să te imaginezi cu a ta dorință împlinită și nu poți, nu știi și nu ai cum, atunci poate nu îi să fie. Poate-i tabloul greșit, decorul sau personajul.

Fii pe pace! Îmi pot imagina perfect zâmbetul tău înțelegător la ale mele crize de isterie neschimbate și peste ani. Te văd mai clar decât a mea pisică ce îmi blochează imaginea din monitor, cum plănuiești, surprinzi, iubești. Cu mine și pe mine. (îmi place expresia Fii pe pace! și faptul că mi-a venit natural)
Și toamna asta brusc a devenit cea mai frumoasă din câte-mi pot aminti acum. Și brumă de ar da sau ploaie, nori întunecați sau vânturi reci.
Las jobul pentru multe zile în voia sorții. N-am ce îi face. Nu pot și nici nu vreau să mă gândesc. I just don’t want to deal with this right now. I’m taking a holiday from dealing, happily vacantioning in the land of not coping. Alte orașe cu alți oameni mă așteaptă. Și alte țări. Și plec să mă conving că ăsta nu e singurul mod în care se trăiește. Sau se vorbește. Sau se iubește.
I love you! Allow me to explain it to you through interpretative dance…

There are nights when the wolves are silent and only the moon howls

by

Nopţile cu lună plină mă ţin trează. Cu lumina, cu starea, cu ideea.

Azinoapte pisica mea a reuşit cumva să deschidă plasa de la geam, să iasă pe pervazul îngust, să închidă plasa la loc şi să vină în dreptul geamului să plângă că vrea înăuntru, prin plasă. Am intrat în panică evident pentru că nu aveam cum să deschid plasa fără să arunc pisica în gol, şi ea nu înţelegea de ce nu o primesc înăuntru.

Rău fizic. Am renunţat la alune. Azi doar struguri.

M-au apucat iar grijile şi stările încordate dar nesomnul m-a făcut alintată. Am pus nervii şi stresul pe seama lunii, pe seama frustrării, pms-ului, elfilor, stratului de ozon, animalelor din pădure, lui Voldemort sau câinilor de preerie. Dar când nu-i sezonul niciunei categorii sau cauze mi se face brusc teamă că e permanent, că am înnebunit. N-am răbdare, n-am putere şi nu prea am voinţă. Nu suport, nu pot şi nu vreau.

Pentru sfârşitul de săptămână mi s-a îndeplinit muntele, nu marea. Deci sâmbătă noapte voi practica un fel de terapie tâmpită dar funcţională, numărând stele vizibile pe cer senin, în munţii Vrancei. Şi instaurarea calmului prin cură de răcoare rarefiată.

Cafea cafea cafea. De ce n-am în sidebar o poză cu pisica mea?! Voi.

Târziu in noapte a venit Simone…

by
…

    Şi fumul gros de stări nervoase a coborât brusc la nivelul covorului. I-am ascultat bronzul perfect, ciocolatiu, cu urechea lipită de buricul ei. Ne-am amintit cum ne-am cunoscut, cum ne-am plăcut, cum ne-am iubit, cum ne-am certat, cum am trecut prin momente bizare, cum am bârfit şi cum încă putem face schimb de senzaţii. Am ascultat Stone Sour acustic şi ne-am zâmbit cald. Ne-am dat seama că ştim prea multe una despre cealaltă. Aproape tot.

    O seară caldă în care, în tăcerea sorbiturilor mici de nesquik şi în liniştea muzicii ascultate, întinse pe canapele, erau adunate toate amintirile noastre, toate bârfele, toate dimineţile vesele, toate nopţile cu plâns, toate telefoanele încordate, toate aventurile, toate problemele împărtăşite, toate bagajele, toate orele de făcut cercei şi nevorbit, toate pasiunile povestite cu ochi sclipitori, toate pozele şi planurile, toate momentele alintate şi ameţite, toate gripele cu pastile şi ceaiuri fierbinţi, toate momentele când am urât-o şi m-a urât la schimb, toate peste care am putut să trecem împreună sau separat şi toate secretele lumii. M-a vindecat dând petece de piele caldă, agitând dulce un evantai turcoaz sau ascunzându-şi zâmbetul sub pernuţe maro de catifea. 
    Ştie ce mă deranjează la ea dar cu toate acestea o consider perfectă cum este. Ştiu ce o derajeaza la mine şi că mă consideră perfectă aşa. 
   Apare rar şi de dor. Dispare cu primul apel pe telefon în lumina farurilor din parcarea mea întunecată. După ce îmi spune tot, mă întreabă tot, tace mult lipită de mine, râde vesel, plânge fierbinte, îmi adulmecă sticluţele de parfum de pe etajeră, îmi chinuie pisica pe care o am de la ea şi îmi aruncă o ultimă privire în care, nevorbit, promite că în viitor, cândva, ne vom întâlni şi mira de cât de fericite suntem. Şi cât de nefericite am fost. 
   De la ea am pisica neagră, geanta cafenie, mănuşile lungi fără degete, fularul negru cu franjuri, căciula de iepure punkist, scoicile din acvariu, cănile sparte în bucătărie, îndemnul ei alintat şi des de a scrie despre ea, sute de fotografii pe care mă lasă să le arăt şi mândria că e a mea chiar dacă nu e. 

A cat cannot see directly under her nose

by
(tumblr)

 Migrene şi cafele târzii. Îmi umaresc pisica prin casă în pasul ei. Citesc în cadă în timp ce ea îşi atârnă coada în spumă. Ţi-o dau la telefon copilăreşte. O întreb diverse. Deocamdată oarecum retoric. 
  
 Dorul de tine are gust de dulceaţă de nuci verzi. Borcanul de dulceaţă de nuci verzi are gustul dorului de tine. Fac brăţări şi văd filme. 
  
 Piersici. Superglue, ochelari de vedere şi lămâi. 
 Azi, Adevărul de seară stătea frumos în cutia lui. Am avut intenţia să iau un exemplar şi m-am uitat speriată în jur; aveam senzaţia că o să fiu atacată de un grup de persoane vârstnice. Nu era nimeni în jur.  
 La bancă azi am aşteptat mult şi am privit prin geamul larg un pui de pisic ce moţăia la umbră. Mi s-a părut că am aşteptat prea mult dar domnul zâmbitor de la ghişeu în timp ce mi-a făcut tranzacţia mi-a urat distracţie plăcută la concert şi mi-a trecut supărarea pe aşteptare. 
 Dacă pisica mea ar avea blog, şi-ar spune Amira şi ar posta despre mine. 

Languor, listlessness, inactivity

by
Zile fierbinţi cu soare orbitor sau zile apăsătoare cu nori negri. Tei explodaţi sau verde ud de după ploaie. Dor moale şi declaraţii şoptite. Pisică lentă. Rufe mirosind a balsam dulce. Femei mirosind a parfum fresh. Fructe reci de la frigider şi apă minerală cu sirop de păpădie. Concerte anulate şi târguri pierdute. Telefoane tăcute şi voci frumoase şi noi. Postări rare şi seriale de dragoste. Obloane trase, răcoare şi tors de Pespi.
Toate, dar toate astea îndeamnă la somn. De împărţit cu tine. Welcome home.
Waiting For The Miracle – Leonard Cohen
 
 Asculta  mai multe  audio   pop

Către închisoare

by

… din smirghelul melancoliei… remember?

-mie-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

                         (Dina Frânculescu)

 E a treia oară această poezie pe blogul meu. Şi o să  fie de câte ori este nevoie de ea. Avea ca dedicaţie -lui Liz- şi de atunci s-a inventat Lizului.  

If you can be misread, you will be.

by
Când îţi dai seama că eşti interpretat în sute de nuanţe nu dintre cele mai bune îţi vine să fugi sau să taci. Şi-apoi ar fi laşitate. Şi sacrificiul tău pentru ceva ce e mai aproape de minciună decât de adevăr. 
 — 
 E dificil să te descurci cu o pisică adolescentă. Războiul generaţiilor. Dublat evident de războiul speciilor. Clişeu. O cert prea des şi ea suferă că nu o înţeleg. 
 — 
 Sunt mai tot timpul singură şi îmi inventez iubiri şi momente. Supravieţuiesc într-o casă unde prăjitorul de pâine e în sufragerie, frigiderul are doar o pungă de lapte în el şi vasele din chiuvetă sunt doar căni de cafea. Nu am televizor dar am un pat imens în care dorm doar pe un sfert din el. Acasă stau doar să treacă timpul, dormind şi visând, şi să ajung a doua zi la muncă. La birou de-abia aştept să treacă timpul să ajung la mine acasă.  
 — 
 Mâine mă voi urca în maşină şi voi conduce încet până la Brăila. Mă va linişti drumul. Ca şi cel spre Bucureşti. Înapoi spre casă, totuşi, va fi cel mai frumos pentru că ştiu că mă vei aştepta, în sfârşit, acasă.  
 — 
 Cofitos şi cookies. Tu caldă. Din ce în ce mai. Eu pierdută. Din ce în ce mai.  
 — 
 Promisiuni făcute prea uşor, renunţări simţite prea adânc, probleme neluate în calcul şi timpul neprietenos. Azi la 00.00 am spus: a mai trecut o zi. Pentru mine sună bine. Pentru tine nu. 
 — 
 O să ne împărţim zâmbetul nebun în ore pe care o să le oferim oamenilor dragi. Un weekend verde pentru că mă întâlnesc cu un copil verde şi încerc şi cu o Evergreena. Toate primăvara. Ce poate fi mai verde de-atât? 

Ailurophile

by

Freddy Mercury a avut-o pe Delilah, Nostradamus pe Grimalkin, Edgar Allan Poe pe Catarina, George Sand pe Minou, Tesla pe Macak, Mark Twain pe Apollinaris, Alexander Dumas pe Mysouff, Einstein pe Tiger, Dickens pe Willamena, Churchill pe Jock, Lennon pe Mimi, Liz pe Pespi.

Primul pas e facut. I own a cat.
Later Edit: Hai, să completăm lista, vă rog!

*  Dina pe GimiCiu, Piersică şi Vasile
* Docica pe Cocaina (trebuia menţionată din memorie frumuseţea asta de pisică)
* Monica pe Portocală şi Griuţ
* Cami pe Cami şi Dragonu’
* Ammelie pe Tanu, Arshi si Iepuras
* Lord D’If pe Macarena, Mita, Max si pe Trompeta
* Un trup pe Moti