Category Archives: Cinnamon Milk

Here’s to a brilliant New Year! *2015*

by Liz

Anul ăsta. 2014. Pfff…
Pentru mine a fost un an de relaxare și acomodare cu noua viață, noul oraș, noii prieteni, noul cățel. M-am relaxat și m-am acomodat. Dar nu m-am obișnuit cu distanța mare de ai mei (părinți și prieteni). Și sincer nici nu vreau să mă obișnuiesc pentru că e ca și cum i-aș uita. Vreau să-mi fie dor de ei în continuare și să mă bucur tare când pornesc la drum spre ei.
Da. M-am relaxat și m-am acomodat. E timpul pentru etapa următoare. E timpul pentru 2015.
Lumea zice că e o noapte absolut normală și că nimic nu se schimbă în noi sau în jurul nostru. Eu zic că e noaptea dintre ani și că noi îi dăm înțelesul pe care îl vrem, de care avem nevoie și pe care îl căutăm. Cum toate proiectele sau schimbările ni le propunem de luni, de la 1 sau din primăvară, așa și schimbarea/evoluția ne-o propunem de mâine, după revelion.
La un revelion m-am lăsat de fumat, la altul m-am îndrăgostit, la altul am încetat să mai iubesc, la altul am fugit departe, la altul am plâns în telefon, la cel de-acum doi ani m-am distrat cel mai tare. Nu-i chiar o noapte ca oricare alta ci e o noapte a dorințelor sincere, țipate din rărunchi sau zise-n gând. E o noapte de care avem nevoie. Unii pentru reset total, alții pentru bilanț și-asigurare, alții pentru-o băută și-o uitare. Toată lumea pentru speranță.
Din noaptea mea cu aromă de macaroons și gust de gin tonic, cu formă de tort și miros de vanilie, vă doresc un an fantastic și împlinit, plin de revelații și curaj, de oameni care vă iubesc și nu în ultimul rând de nebunie.
Trăiți frumos și iubiți sincer, creșteți oameni, pisici și neapărat (cel puțin) un câine, ajutați, dăruiți și jucați-vă, uitați încruntările și invidiile, prețuiți amintirile și iubirile trecute/prezente, aveți grijă de voi și bucurați-vă mult!
2014 over and out.
Mă duc să-mi fac părul ondulat.

I just want to drown all my thoughts in a long & heavy slumber

by Liz

M-au obosit amestecate: o lună plină, un club urât, o beție neprogramată, o frică, o cățea, a șasea carte dintr-o serie, trei unghii rupte, șapte kilometri de plimbare la pas, o durere de burtă, o mahmureală de două zile, o pizza nu atât de bună, o parcare aglomerată, o coadă la oficiul vamal, o reorganizare de dulapuri, o așteptare de concert, campania electorală, un serial slab, un film prea intens, un dor de mama și de tata, lipsa ochelarilor mei, durerea ta de măsea, trei lenjerii de pat amestecate, distanța, vârsta, viața.
E de la frig fără zăpadă, e de la dor de cald și verde, e de la așteptarea crăciunului, e de la antigel și cauciucuri de iarnă, e de la lipsa somnului. Nu are cum să fie de la pisici torcând zgomotos, friganele cu dulceață de mure, căni de nes cald cu lapte, liniștea moale a canapelei, șosetele de lână, papucii tăi albaștri, covorul prea pufos sau îmbrățișarea ta.

It’s almost 2 AM…

Inner silence

by Liz

Aștept să treacă iarna asta ne-iarnă. N-o simt printre atâtea alte noi în jurul meu. Aerul curat are gust de nectar de piersici iar fumul e din nou cu aromă mentolată. Diminețile sunt târzii și nu atât de revigorante dar cafeaua e întotdeauna bună. Și când o fac eu și când o faci tu. Am ajuns aici și încă nu ne dăm seamă. Eu încă mă minunez.

Mă uit din nou la That 70’s show și râd cu lacrimi. Mă scald într-o lene nemaiîntâlnită de mine până acum dar îs nerăbdătoare cumva.
The onslaught of thoughts. The index finger in front of closed lips is the most widely recognized gesture of silence…
Ex silentio. Cu totul altceva.
My inner silence is not about the absence of sound.

Argumente ce sună mult mai bine în engleză. Îmi caut echilibrul. Mă tratez cu tăcere. Lecţii calme despre Univers.
Lumea e mai frumoasă şi mai caldă când eşti lipit de mine. Mi-e teamă că doar mi te-am imaginat şi mă surprinzi iubindu-mă. Shiva. Prieteni ce doar mi se par a exista. Mi-e frig vindecabil doar de tine. Mâine dimineaţă te trezesc devreme. Flash back. Flash forward. Te îmbraci somnoros şi pleci zâmbind cu tot cu îmbrăţişarea mea. Pe drum mă suni cântând ‘let it snow’. Te-ntorci cu un pomelo îngheţat şi mă măsori aşa înfăşurată în pilota rosie, desculţă-n hol. Te iubesc pe muzică neascultată. Mi-e drag când fugi de gălăgie şi agitaţie şi te ghemuiesti în mine. E aceaşi senzaţie ca atunci când îmbrăcăm acelaşi hanorac, în acelaşi timp.
Încep reconstruirea mea. Îmi dai bucăţi din tine acolo unde crezi că-i gol. Şi nu numai ca să mă întregeşti ci şi ca să mă recunoşti doar tu.
Shut your eyes, shut your mouth, and open your heart.

Now what?

by Liz

Revelionul ăsta m-a luat prin surprindere. A trecut prea repede, nenumărat și confuz. Momentul ăla când te pregătești să pui punct, să numeri descrescător și să țipi lăsând distanță de tot ce a fost ca afirmare că ești pregătit de ce urmează.
Chance or choice?
Am întrebat nerăbdătoare cât mai e și mi s-a răspuns 30 de secunde. Dar undeva în spate cineva își încheia anul mai repede și deja număra 5, 4, 3, 2, 1… La mulți ani!!! Așa că am trecut la îmbrățișat oameni dragi și la pupat obraji roșii și reci în lumina artificiilor văzute de pe Cetățuie. Am uitat de dorință. Am uitat de sărut cu ochii închiși și de incantații magice. Dar mi-am început anul râzând în hohote, cu lacrimi de la atâta râs și ținându-mă de obrajii dureroși de la hlizeală.
La 12 noaptea m-a sunat mama. La 12 jumate m-a sunat tata.
Și-am petrecut dansând, râzând și jucând până la 8 dimineața, Superman style (basically, underwear over the pants).
Prea repede, fără timp să mă gândesc, să promit, să-mi propun sau să conștientizez fericirea.
Now what?
Am cadouri de trimis către casă, am planuri și proiecte și am prea mult timp liber. Și-o așteptare mai puțin.

Mă obișnuisem să mă simt accomplished, conturată și definitivată cumva. Mi s-a destrămat sentimentul ăla. Acum mă simt abia la început cu multe de învățat, multe de citit și văzut, multe de cunoscut și asimilat, multe de ascultat și simțit.
2013 a fost un an bun fără să îmi dau seama cât de bun decât după ce a trecut. Anul ăsta o să-mi iau timp să-mi dau seama ce trăiesc, să-mi conștientizez fericirile și să-mi consolidez cumva optimismul.
Mulțumesc că mă citiți, comentați și susțineți.
Tot anul o să mă găsiți aici pe lizu.ro, pe Lizknot (pentru care 2013 a fost un an de creștere în aprecieri și clienți) și pe facebook unde o să vă zâmbesc strâmb și des din selfies.

I wish you magic!

I wish all of you peace and so much love

by Liz

Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

Mi-e teamă să fac rezoluții, să trag linie și să calculez. E de bine. Dar mi-e teamă să nu cobesc. Are viața un mod ciudat de a-ți da peste nas când crezi că în sfârșit i-ai dezlegat misterele. Continue reading →

Time passes without my consent

by Liz

Nu știu când a trecut ultima lună dar știu cum. Nu am povestit și lăudat BGG-ul (întâlnirea bloggerilor gălățeni) și ar fi trebuit că le iese din ce în ce mai frumos, mai organizat, mai entertaining. Nu am lăudat și povestit BeTedX-ul la care am fost și care mi s-a părut un eveniment pentru care s-a muncit mult și care a ieșit frumos, mai frumos decât mă așteptam. N-am organizat de prea mult timp deja Schimbul de cărți și am în plan curând. N-am zis La mulți ani! tuturor sărbătoriților și până și lu’ tătic i-am zis a doua zi. Dar am călătorit mult, am alergat mult, am văzut locuri noi, am revăzut locuri iubite și am fost fericită.
De ceva timp sufletul îmi trăiește întins pe un covor cu dungi portocalii și mov dând din degetele de la picioare pe pernele albe ale unei canapele moi, privirea mi se plimbă pe un balcon deschis cu vedere la o pajiște pe care se joacă (la propriu și înregistrat de ochiul meu) doi cai frumoși iar gândurile mi se liniștesc doar în cada plină de spumă din baia prea portocalie.
De ceva timp mă doboară planurile realizate, dorințele împlinite și dragostea ta. Mansarda devine aerisită, pisicile dorm în valize și nu mă mai așteaptă nimeni la scară cu o cafea caldă la prima oră.
Pentru Flo am ceaiuri și jeleuri, povești și liniște. Pentru tine am sprijin și încurajări, morală și frustrare, toate date pe o privire tristă. N-am timp. Și am nevoie de timp.
Deocamdată mă scald în exaltare înghesuită într-o așteptare neîncăpătoare. Am nevoie de ceața aia lăptoasă de dimineață care inundă balconul și de un strat de zăpadă cu urme de lăbuțe în el. Casa ne miroase a nou. La fel și dragostea.

“Being with you and not being with you is the only way I have to measure time.”

Making a thorough or dramatic change in the form, appearance, or character of

by Liz

Undergoing such a change: “an automobile that transformed into a boat”. Sau excavatorul ăla al tău cu platformă pe care eu tot puneam vikingul. E timpul să-l facem motocicletă.

“For the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: ‘If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?’ And whenever the answer has been ‘No’ for too many days in a row, I know I need to change something.” (Steve Jobs)

Despre schimbare s-au scris și-o să se scrie cărți motivaționale scumpe și prea cumpărate. O să se publice postări pe bloguri prea puțin citite făcându-le super citite, o să se dea like și share mereu. O să se îndrume spre, sfătuiască să și propună câteodată ca soluție. Schimbarea. Dar nimeni nu recunoaște că e frica noastră cea mai mare. Ne place mai mult transformarea decât schimbarea. Transformarea ne sună a evoluție și schimbarea a pierdere.

Continue reading →

We live in a world of unused and misapplied knowledge and skill

by

I don’t just say shit. I mean, I do talk a lot of shit, but I generally mean what I say and I say what I mean.
M-am trezit după ce am dormit o lună cu tine. O comă fericită stând îngropată în umărul tău drept.

Dimineața asta mă amețește cu ceață și promisiuni discrete de odihnă, cu realități crude și zâmbete faine. Îmi aduc încet încet aminte că am cei mai faini prieteni. Cu măști de castravete sau cu pantofi roșii de lac, cu zâmbete cretine și tuse neîntreruptă și îngrijorătoare în telefon, cu ochelari pentru lumină artificială sau ticuri de a-și descărca blițuri în ochi, cu dreduri lungi și blonde sau cu părul scurt dar exagerat de feminin, cu orașe de poveste, țări de poveste sau din același cartier cu mine. Mna. Și toți cresc pești sau pisici, tarantule sau șerpi, câini, oameni sau broaște țestoase. Și toți ascultă cu pasiune muzică, fac muzică, iubesc arta, fac artă, cântă, dansează, desenează, scriu, citesc și-apoi scriu din nou, fotografiază, inventează și creează. Toți sună a mulți. Nu-s. Îs puțini și perfecți. Și nu înțeleg de ce ar trebui să-mi cer scuze că i-am întâlnit, cunoscut și iubit. Nu știu de ce ar trebui să fiu vinovată că ei rămân pentru totdeauna lângă mine sau poate să-mi cer scuze că mă plac..?!
Eh. Drame ieftine. Dau dependență. O zic de la început. Fără explicație. Nici n-am. Mie un singur om mi-a dat dependență până acum. Și dacă dau măcar jumătate din sentimentul asta în alți oameni atunci vorbim de prietenii frumoase.

Filosofie de covor pufos, cafeneaua artiștilor și cea mai faină și moale companie, orașul ud dintr-o mașină mergând cu spatele în intersecție, cea mai mare nevoie de tine acum și aici, vin fiert cu prea multă portocală, pomelo pentru prima oară și o competiție cu mine, pierdută din start și iscată din senin. Prea multe plusuri și un singur minus. Doar pentru că eu le gândesc prea roz.

Când dau ceva, poți să refuzi categoric. Dar dacă ai primit, enjoy it and return the favor. It’s that simple.

 

We might as well be strangers

by

La cât de puțin ne cunoaștem. La cât de rar interacționăm. Câteodată un străin te poate asculta/vindeca/îndruma. Obiectiv. Dar eu n-am fost. Nici străină, nici de ajutor și nici obiectivă.

Încerc să-mi umplu viața cu senzații. Iubiri. Trăiri. Resping clișee și tipare. Resping tablouri ce frustrează minți. Și trupuri. Viața e scurtă. Cel puțin asta. Prea scurtă pentru cât de Continue reading →