A quiet knotter living in a colorful world

Avem toamnă frumoasă cu frig cât să ne zgribulim în fulare, să ne adâncim mâinile în buzunare sau să ne lipim de coasta unui om drag, cu frunze, vâjâit de vânt și nori rapizi cât să ne-apuce melancolia și alergatul frunzelor prin parc, ploaie cât să simțim că-i noiembrie pe obraji și soare cât să mergem adormiți, în dupamiezele moi, spre casă.

Mi-e somn. Mi-e groaznic de somn. Dorm flagrant pe mine. Plutesc împiedicat spre casă.Văd în ceață. Îmi trebuie două zile de somn continuu și nici așa nu cred că îmi revin.

M-am înscris la swap-ul de Crăciun organizat de revista Atelierul. Fain.

Sâmbătă, oră 14, în ceainăria Casa Gustului plimbăm cărți din mână-n mână. Schimb de cărți Galați. Fain. Fain.

Sâmbătă seară e concert OCS în Scena.

Sâmbăta și duminica viitoare vă recomand, tot în ceainărie, târg de obiecte si accesorii handmade ca să începeți cumpărăturile pentru cadouri. Eu expun, deci mă găsiți în dispoziție de băut ceai și bârfit diverse, întreg weekendul.

Când îmi revin din oboseala asta dureroasă în care mi se amestecă virgulele de nesomn, am să vă scriu de dragoste, de cât de mult, cum și pe cine iubesc, vă scriu despre niște amintiri și-apoi mai recomand un produs, un site sau ceva idei. Până atunci am să dorm.

 

Rereading, we find a new book

Am reluat SCHIMB DE CĂRȚI în GALAȚI.
După, pot să vă spun doar wow! și mulțumesc!.
A fost SdC-ul cu cele mai multe cărți de până acum. Eram pesimistă în organizare. Am zis că nu o să reușim să reunim iar grup de cititori/scriitori la discuții și schimb de cărți cum reușeam în anii trecuți. Daaarr, datorită, grație și mulțumită abilității mele extraordinare de a găsi un bun organizator ( :D ), adică pe Adi, schimbul de cărți de duminică a fost unul dintre cele mai faine la care am luat parte până acum.
Promovat bine, iată că eventul a ajuns exact la oamenii la care trebuia să ajungă.
Am avut lădițe pline de cărți cu subiecte, autori și limbi internaționale, scriitori tineri, tremurânzi și frumoși, fotografii, cărți recomandate, studenți la litere, filosofi de profesie, rockeri, jurnaliști și bloggeri.

Mulțumesc Geenie Cafe pentru găzduire și servire, lui Adi pentru ajutor, discuții și implicare, Sorinei pentru curaj și zâmbet, Andreei și lui Andrei de la Parkside pentru surpriza din lădiță, Simonei pentru fotografiile pe care le așteptăm, Oanei pentru zâmbet, glume și interes, lui George și Florin pentru prezență, Inei pentru susținere, lui Răzvan pentru prezență și discuții…

Până ne vin fotografii mai frumoase vă arăt câteva din telefoanele noastre.

SCHIMB DE CARTI GALATI

Reluăm întâlnirile Schimb de Cărți în Galați! Cine vrea să bea un ceai cald sau o cafea tare, să ne recomande o carte sau să ne ceară voie să plece cu o carte acasă, cine vrea să își promoveze propria carte, cine vrea să ne citească un pasaj dintr-o carte sau să ne povestească un roman întreg este așteptat duminica asta, ora 14 și 2 minute în Geenie cafe. Ne recunoașteți ușor pentru că probabil o să avem câteva cărți pe masă și zâmbete largi pe față.
Unde: Geenie Cafe
Când: Duminică, 14 octombrie 2012, ora 14.02
Organizatori: Luiza Tofan și Adrian Bot, bloggeri gălățeni.

Eu insist să apar la fiecare SDC pentru că acolo mi s-a pus prima oară în mână Anais Nin şi-am rămas cu o obsesie pentru jurnalele ei, la un SDC mi-a fost recomandat serialul The Big Bang Theory pe care îl iubesc, acolo s-a vorbit despre filmul Man from Earth care mi-a plăcut mult şi fiecare întâlnire e frumoasă în felul ei. S-au mai întâmplat în trecut, random, beri nefiltrate, plăcinte cu mere şi scorţişoară, bancuri şi glume, discuţii despre muzica folk, discuţii despre generaţii, dragoste şi vârstă, cafele, sfaturi, zâmbete şi oameni faini.
Toată lumea este invitată. Toată lumea este aşteptată. Cu sau fără cărţi. Citiţi despre SdC pe Bookblog si pe facebook.

Musical mood

I don’t know how else to put this, it’s taken me so long to do this, I’m falling asleep and I can’t see straight. My muscles feel like a melee and my body’s curled in a U-shape… I put on my best but I’m still afraid…
Propped up by lies and promises, saving my place as life forgets; maybe its time I saw the world. I’m only here for a while but patience is not my style and I’m so tired that I gotta go!
Where am I supposed to hide now? What am I suppose to do? Did you really think I wouldn’t see this through…
Tell me I should stick around for you, tell me I could have it all because I’m still too tired to care and I gotta go…
I get to go home in one week but I’m leaving home in three weeks…
They throw me a bone just to pick me dry
I’m following suit and directions; I crawl up inside for protection;
I’m told what to do and I don’t know why. I’m over existing in limbo,
I’m over the myths and placebos and I don’t really mind if I just fade away. I’m ready to live with my family, I’m ready to die in obscurity cause I’m so tired that I gotta go
Tell me I’m a part of history, tell me I can have it all!
I’m still to tired to care and I gotta go…

When you’re buying books, you’re optimistically thinking you’re buying the time to read them

Mi-a cumpărat ieri Tropicul Cancerului. Mi-a făcut o surpriză. M-a sunat şi mi-a zis că tocmai ieşea din librărie cu tropicul în ţiplă/mână. Nu a aşteptat până acasă să mi-l dea. Mi-a zis cu câteva ore mai devreme să am mai mult timp să mă bucur de surpriză. Aşa îmi place mie. Câteva ore de sms-uri cu fragmente din carte. Mă cunoaşte.

În geantă am Good Omens. În loc de semn de carte am o foiţă de cub pe care notez cuvintele pe care nu le înţeleg. O carte frumoasă şi, culmea, reconfortantă, dar în care înaintez greu. Nici nu mai zic de Kushiel’s dart şi cât îmi doresc să o citesc.

Pe noptieră am Incest neterminată. Nici nu mă mai gândesc că aş reciti Foc. N-o am. O caut. Şi nici n-am terminat Lucruri transparente, cartea cadou. Cartea cu motanul, primită de la Cluj doar am răsfoit-o.

Jocul lui Ender am terminat-o datorită, graţie şi mulţumită drumurilor cu trenul. Şi e o carte aşa mică şi aşa frumoasă.

Vreau înapoi timpul de citit. Vreau înapoi orele în băi calde cu spumă şi cărţi cu colţurile ude. Vreau înapoi liniştea şi starea odihnită şi perfectă pentru citit.
Sunt prea obosită să fac planuri, prea obosită să ascult muzică, prea obosită să încerc. Sau să citesc. Mă odihnesc puţin şi rapid să pot rezista unei noi runde.

Azi îmi depun cerere de concediu. Vă rog să-mi aprobaţi câteva zile libere să citesc. Mulţumesc.

Musical Mood

On a cobweb afternoon, in a room full of emptiness, by a freeway i confess i was lost in the pages of a book full of death reading how we’ll die alone and if we’re good we’ll lay to rest anywhere we want to go …

In your house i long to be; room by room patiently. I’ll wait for you there like a stone i’ll wait for you there alone…

On my deathbed, i will pray to the gods and the angels like a pagan to anyone who will take me to heaven to a place i call i was there so long ago the sky was bruised the wine was bled and there you led me on…

And on i read until the day was gone and i sat in regret of all the things i’ve done for all that i’ve blessed and all that i’ve wronged in dreams until my death i will wander on

Filme preferate de la A la Z

Leapşa cu filme preferate. Primită de la Richie şi Ni. O voi completa şi eu în ordinea alfabetică cerută cu filmele care ştiu că în momentul vizionării mi-au plăcut mult. Am văzut lista făcută cu filme pretenţioase, am văzut lista completată cu filme vechi sau filme româneşti, cu filme grele sau filme de boxoffice. Mie îmi plac filmele normale, bune, uşoare, să nu mă chinui să-l înţeleg sau dacă e greu să fie măcar atât de bine făcut încât să-l înţeleg repede. Vreau să vizionez filme de plăcere, nu vreau să mă obosească, să mă lase cu gust amar. Dar da, să mă lase cu lacrimi în ochi, cu întrebări esenţiale, existenţiale şi cu filozofie senină. 
 Probabil le-aţi văzut pe toate. 

A: American Beauty;
B: The Beach
C: Cracks; 
D: Dangerous Liasons (1988), Valmont si Cruel Intentions; Doubt
E:  Eternal Sunshine of the Spotless Mind;
F: Fight Club;
G: Girl, Interrupted
H: Harry PotterHigh Fidelity
I: Inglorious Basterds;
J: Jeux d’enfants;
K: King’s speech; K-Pax
L: Los amantes del Círculo PolarLake House;
M:Memento;
N: Never let me go;
O: Once;
P: Painted Veil
Q: 
R: Room in Rome;
S: Sex and Lucia;
T: The Dreamers; The Reader; The Duchess si alte the…
U: 
V: Vicky Cristina Barcelona
W: Whatever works
X: 
Y: Y tu mamá también;
Z: 

I’m doing mental jumping-jacks

(tumblr)

Am o stare calmă şi lentă dar sunt hiperactivă în gânduri. Am un zumzet aiurea în cap cu milioane de gânduri, planuri, idei, direcţii, cărţi, filme, oameni, replici, locuri, destinaţii, bani, job related, love related. Şi la suprafaţă clipesc încet şi fixez puncte imaginare pe pereţi, mă mişc în reluare şi beau cafea cu prea mult lapte.  
  
 Am văzut Fish Tank. Mi s-a părut ca-n viaţă. Am văzut Room in Rome. Şi am umblat în starea dată de film o zi întreagă. Încă o mai am. De aceeaşi regizori, la recomandarea ta, Sex and Lucia. Îmi plac filmele unde nuditatea e naturală şi după ce se termină filmul îţi aminteşti povestea şi senzaţia nu scenele erotice. Unde le găsesc, ca şi recomandări? Pe Marele Ecran majoritatea. Nu ştiu… Nu mă uit la trailere. Mă uit la filme recomandate. Cum m-am uitat la Doubt şi Nothing Personal recomandate de Iulia. Sau True Grit recomandat întâmplător şi care mi s-a părut fain pentru o seară în braţele tale, pepene rece şi răcoare-n casă. Acum mi s-a făcut dor să revăd Lie With Me şi să îmi aduc aminte de ce mi-a plăcut. Şi-apoi The Dreamers. Care ştiu de ce mi-a plăcut.  
 Până la altele revăd puţin Fringe şi puţin Dexter. Tu ai terminat de citit A Dance With Dragons şi parcă te văd cum zâmbeşti nerăbdătoare cu gândul la The Hobbit şi Clash of Kings pe ecran. Tu eşti fascinat de SG-1 şi eu râd de tine că te uiţi la Macgyver.  
 În altă ordine de idei a apărut un + în faţa lui Liz. Acum totul e +Liz.  
 Altădată am să vă povestesc cu Blogger şi Picassa Web Albums la care am depăşit limita pentru Blogul de lucru manual şi cum cu deviantArt mă descurcam mai greu am fost nevoită să îmi fac cont pe Flickr. Şi ce mult îmi place Flickr. 
 Eu, vara asta, am să mă uit în continuare la filme de dragoste, am să citesc în continuare cărţi de dragoste şi am să scriu despre dragoste. În timp ce-am s-o trăiesc. 
 “tu iar vrei să scrii de soare şi săruturi, recunoaşte. mvaaai.” Data viitoare. Promit. Până atunci împarte pofta de ceva d cu mine.  

Cronici neavizate.

 M-am întors mai odihnită decât credeam. Festivalul Rock the City a fost genial. După prima seară cu Therapy? şi Prodigy deja îşi scosese banii pe abonament cu mult. (Ultra TT e o experienţă pe care nu vreau să o repet, poate doar să mai urmăresc cu privirea chitaristul frumos care se foia prin mulţime… el fiind singurul punct pozitiv găsit de mine proiectului ăsta şi care nu are legătură cu proiectul în sine, el fiind un om frumos de la natură). Citiţi cronicile şi recenziile evenimentului şi credeţi-le. Concertul Prodigy a fost mai mult decât genial. Incoşcorizabil şi fosolard. Am ţipat, cântat, sărit, trăit. Eu şi încă 5000 de oameni (in seara aceea). Puţini pentru un festival rock, destui pentru atmosferă şi perfect ca număr pentru lejeritatea dansului. Din a doua seară pot să vă spun despre Boon care au cântat frumos, au zâmbit frumos şi au comunicat frumos cu publicul. Părerile mele neavizate despre muzică nu vi le dau. Dar pot să vă spun că bata lata cu StarWars de deasupra jeansilor care se vedea când solistul sărea pe scenă era cute. Sabaton. Mvai. Sabaton mi-au demonstrat ce ignorantă sunt. Frumoşi ei şi muzica lor despre  historical wars. Şi-apoi s-a simţit lipsa celor de la Papa Roach. Chiar dacă acest lucru mi-a permis să mă lăfăi la golden. Despre a treia seară pot să vă spun doar că cine nu are Pici, să-şi cumpere. Ea e un om frumos cu păr bogat numai bun de scuturat pe ritmurile de la Hatebreed. Şi pare născută în mijlocul unui festival rock. Whitesnake buni. Judas Priest spectaculoşi. Eu fascinată. Deasemenea puteţi să nu mă credeţi că am fost deoarece şi pentru că, din sutele de poze de pe toţi interneţii, nu-i nici una cu mine. Sunt poze cu oamenii de lângă mine, din faţa mea, din spatele meu. Cu mine nu. Ori am ieşit atât de groaznic de s-au speriat interneţii. Ori am ieşit atât de bine că m-au păstrat fotografii doar pentru ei.  
 Despre Bucureşti, casa Luizei şi parcul cu umbră vroiam de fapt să vă scriu. Mâine.