Azi norii aveau formă de bună dimineaţa. Cafeaua de la chioşc n-a fost, în schimb, atât de bună. Azi aerul, la şapte, mirosea a furtună şi a îmbrăţişarea ta strânsă. Am visat că-ţi mestecam o şuviţă de păr. Am să scriu o carte despre gustul zâmbetelor tale, mestecatul şuviţelor de păr, muscatul cotului şi respiratul fierbinte în locul dintre umăr şi gât. În cartea mea voi fi atât de puternică încât să le proclam gesturi permanente şi obligatorii pentru oamenii care se iubesc. Binenteles, în cartea mea, vor fi numai oameni care se iubesc.  

 — 

 Ce fac toate femeile frumoase care ajung la mine acasă, după ce se schimbă în ceva comod? Se urcă pe orbitrec…  

 — 

 Dimineţile cu tine îmi miros a ceai cald şi sirop de trandafiri, au gust de langosi cu ciocolată şi piersici prea coapte şi se lungesc leneş ca o pisică neagră şi prea alintată. 

 — 

 Încet încet simt că ni se vindecă pasiunea. Ne afectase ţinutul de mână, dormitul până târziu şi adormitul prea devreme. Dar cu doze perfecte de priviri cu subînţeles, îmbrăţişări strânse sub pilote prea fierbinţi, dupamieze calme cu muzică bună şi lumina de furtună de vară, începe să pună din nou stăpânire pe noi. Pasiunea.  

 — 

 Iar tu, marţi dupamiaza, mă iei de mână şi mă duci într-un loc minunat unde o să ascult muzică bună şi o să fac conversaţie frumoasă cu un om ce o să îmi îndeplinească una dintre cele mai frumoase şi mari dorinţe ale mele.  

—

 Lucruri pe care toată lumea le trăieşte şi majoritatea le ignoră.