 |
| (foto) |
Am pe birou un calendar organizator unguresc. E personalizat. În dreptul lunii scrie Lujza. Nu Luiza. Lujza. Mă simt bine. Dispute uşoare şi neinteresante. Eu doar zâmbesc îndrăgostită. Iarna, dacă nu eşti îndrăgostit, n-are farmec. E doar rece şi grea, simţi doar ger, umezeală, degete amorţite şi migrene. Când eşti îndrăgostit e uşoară şi frumoasă, simţi răsuflare caldă, nas roşu şi obraji moi, fulare şi rimel întins.
Decembrie e plin de târguri şi cadouri. Fac schimb de ger şi joacă pe nopţi fierbinţi şi dimineţi târzii. Prieteni buni mi se întorc acasă. Atâta timp cât o voi mai numi aşa. Bărbaţi frumoşi şi cândva poate iubiţi îmi trimit sms-uri de la câteva ţări distanţă. Femeile dorite şi cândva fericite au vocea tristă şi aşteptări puţine.
Sărbătorile astea mă voi odihni calm în tine. Acolo unde îmi este locul. Lista de rezoluţii dă cu plus. A fost o vară perfectă, o toamnă grea şi-un început de iarnă frumos. Am pierdut exact cât am vrut să pierd şi-am câştigat mai mult decât mi-am propus. Mă vindec şi mă completez. Şi-ncep să fiu cine-mi doream şi n-aveam voie. Inofensivă, plină de pisici, amestecată cu muzică şi înfăşurată bine în tine.
Un ochi cafeniu perfect pentru tine, un ochi cafeniu perfect pentru mine. Vrei?
:) M-am tot gandit zilele astea la tine. Ma obisnuisem sa te citesc la munca, dar zilele astea ai lipsit din peisaj.
Ca sa vezi cat de mult m-am gandit, aseara te-am si visat. Erai intr-o mansarda albastra, dezordonata, plina de carti si de haine. Aveai parul dezordonat, o cana de cafea in mana si purtai pijamale ziua :) Aa, si erai nervoasa ca m-am autoinvitat la tine :)) Ce vis…
Mansarda din casa alor mei e albastra. Inclusiv podeaua e vopsita albastra si atarnate pe pereti, sa mascheze caramizi vechi sunt niste draperii prafuite de catifea albastra. Mansarda e reala, dezordinea de haine si de carti deasemenea, parul valvoi, cana de cafea si pijamalele ziua intocmai! In nici un caz n-as fi nervoasa ci doar pusa pe povesti de demult…
Incep sa ma sperii. Singurul lucru pe care nu l-am nimerit e supararea ta :)
Te-as asculta povestind, pentru ca eu la povestit nu ma pricep :), dar in viata reala nu ma autoinvit niciodata :))
… farmecul iernii e incert, la mine. Reusesc sa gasesc, totusi, un strop de caldura in propria-mi fiinta, acolo unde lipseste acel "cineva". Ca un taciune.
Frumoasa postare :)
Multumesc, S… Nu multi au un taciune acolo in ei… sa le tina de cald lor si celor de langa… e frig, cineva o sa se lipeasca de caldura ta, pe cuvantul meu…
De cele mai multe ori, lipsa celui drag poate duce la descoperiri masive in proria fiinta. Singuratatea ne face, de cele mai multe ori, sa ne descoperim de asemenea talente ce nu credeam ca le avem…
:)
Iulia, adevarat… se stie ca de dor sau de singuratate scriem cel mai frumos, raniti compunem cel mai sensibil si in linistea gandurilor si nebunia sentimentelor descoperim cine suntem si cate putem sa facem… asta e clar…
Ah, ce frumoasa treaba cu iarna si sa stii ca ai dreptate. :)Sa ai o iarna minunata!
Si tu la fel, Evergreena, sa ai cea mai frumoasa iarna posibila ca o meriti din plin…
Iarna, dacă nu eşti îndrăgostit, n-are farmec. E doar rece şi grea, simţi doar ger, umezeală, degete amorţite şi migrene.
&#$&$(&)*&!%@ dammit