Sometimes I get in a mood, where I’m just like, ‘Everything here bugs me.’ And when that happens, you’re the only one I want to be around. So, be around!
Vroiam să-ți povestesc că mă trezesc mult mai ușor dimineața. Și mult mai devreme. Azi dimineață am făcut duș și am lăsat prosopul mare, alb și ud, întins pe canapea. Dupamiaza ambele pisici aveau blana umedă și miroseau proaspăt a șampon.
Cred că mă enervez eu pe mine și nu mă mai iubesc așa mult cât mă iubeam înainte. Asta trebuie să fie problema. Și de unde a venit revelația asta ar trebui să vină și soluția. Sau suntem limitați în cât dăm din noi. În câte direcții, de fapt. Și iar ajung la un cuvânt pe care îl urăsc: compromis. Eh. Clișeu, timpul nu face compromis. Aleargă în cercuri, rapid, în jurul nostru lovindu-și pumnii într-un ‘na na na!’ în ciudă. Și iar oftez.
Trei minute și douăzeci şi şase de secunde m-am simțit trântită într-un fotoliu moale, în fața unui geam deschis spre mare și sub o perdea fluturanda. Și starea s-a dus cum a venit.
Când mi-e dor tare de tine mă uit la filme siropoase și plâng. Comportament normal de femeie îndrăgostită. Oh, I’m just a sentimental girl, that’s all and you, you’re like a hug that lasts longer than it should, but it doesn’t enter that awkward stage, where you’re like, ‘Okay, that’s enough now.’ It’s more like, ‘I did not expect this much love. Mulțumesc.
Mă laud că știu aproape întotdeauna să mă fac înțeleasă și e creepy rău să treacă așa mult timp în care să nu mă mai fi simțit înțeleasă de nimeni. Cică, la urmă contează cine te vrea sau cine rămâne nu cine te înțelege. Prefer să fiu înțeleasă. De cineva care pleacă. Decât să rămână cei ce mă vor fără să mă înțeleagă. Around.
Nici tristă nu mai știu să fiu. Proștilor și superficialilor le iese mai bine starea asta de getting by și laying around fără scop. Sau sens. Eu îmi pun întrebări tâmpite. E așteptare? E odihnă? E timp pierdut?
Facem așa: mă duc să duc gunoiul, să cumpăr fructe și pliculețe la pisici și-apoi îmi fac bagajul. Asta ar trebui să mă vindece. Duminică plec spre București s-ascult Depeche live și nu știu ce formație de electro pop cântă în deschidere. Vorba lui Lau: vreme de băut.