M-am întors mai odihnită decât credeam. Festivalul Rock the City a fost genial. După prima seară cu Therapy? şi Prodigy deja îşi scosese banii pe abonament cu mult. (Ultra TT e o experienţă pe care nu vreau să o repet, poate doar să mai urmăresc cu privirea chitaristul frumos care se foia prin mulţime… el fiind singurul punct pozitiv găsit de mine proiectului ăsta şi care nu are legătură cu proiectul în sine, el fiind un om frumos de la natură). Citiţi cronicile şi recenziile evenimentului şi credeţi-le. Concertul Prodigy a fost mai mult decât genial. Incoşcorizabil şi fosolard. Am ţipat, cântat, sărit, trăit. Eu şi încă 5000 de oameni (in seara aceea). Puţini pentru un festival rock, destui pentru atmosferă şi perfect ca număr pentru lejeritatea dansului. Din a doua seară pot să vă spun despre Boon care au cântat frumos, au zâmbit frumos şi au comunicat frumos cu publicul. Părerile mele neavizate despre muzică nu vi le dau. Dar pot să vă spun că bata lata cu StarWars de deasupra jeansilor care se vedea când solistul sărea pe scenă era cute. Sabaton. Mvai. Sabaton mi-au demonstrat ce ignorantă sunt. Frumoşi ei şi muzica lor despre historical wars. Şi-apoi s-a simţit lipsa celor de la Papa Roach. Chiar dacă acest lucru mi-a permis să mă lăfăi la golden. Despre a treia seară pot să vă spun doar că cine nu are Pici, să-şi cumpere. Ea e un om frumos cu păr bogat numai bun de scuturat pe ritmurile de la Hatebreed. Şi pare născută în mijlocul unui festival rock. Whitesnake buni. Judas Priest spectaculoşi. Eu fascinată. Deasemenea puteţi să nu mă credeţi că am fost deoarece şi pentru că, din sutele de poze de pe toţi interneţii, nu-i nici una cu mine. Sunt poze cu oamenii de lângă mine, din faţa mea, din spatele meu. Cu mine nu. Ori am ieşit atât de groaznic de s-au speriat interneţii. Ori am ieşit atât de bine că m-au păstrat fotografii doar pentru ei.
Despre Bucureşti, casa Luizei şi parcul cu umbră vroiam de fapt să vă scriu. Mâine.
mmm… frumos :)
ma' vleau…