(foto)
Alternez ciudat perioade de epuizare totală cu perioade agitate şi energice. Prăpăstii ceţoase şi culmi însorite. Stări respingătoare de stat ascunsă sub o pătură cu stări nebune de cucerit lumea întreagă. Inventez activităţi ce mă calmează. Inventez motive de-a fi fericită sau de a iubi. Motive ce n-aş putea să le enunţ niciodată. Fac noduri, croşetez şi împletesc. Ca o băbuţă. Ascult Stone Sour în căşti pe drumul spre birou, dimineaţa. Cu un pahar de cafea fierbinte în mână. Trimit brăţări spre Bucureşti şi Timişoara, deocamdată. Nu reuşesc să mă odihnesc. Mă plimb nebună prin aerul curat după furtună. O aştept pe Dina. Mă întâlnesc peste tot cu pisici alintate şi mă pierd în ochii unui om ce se plimbă pe străzile altui oraş chiar dacă mă-nsoteste pe mine prin Galaţi. Lumea se-agită nervoasă şi stresata. Eu clipesc des, respir adânc şi iubesc.
Este important ca nu uiti sa iubest, desi oscilezi intre epuizare totala si energie.
Ifeelsodiff, cineva m-a apostrofat deunazi ca a trai ca sa iubesti e un scop frivol.. eu cred ca e exact chestiunea de echilibru intre starile extreme si din motive probabil total neimportante fata de al meu scop frivol…
Nu sunt de acord, nu as putea privi iubirea ca pe un scop frivol. Iubirea e bucatica de liniste in care ma refugiez dupa o zi in care am alergat in stanga si-n dreapta.