Am nevoie să mă simt cea mai importantă. Am nevoie să ştiu că sunt cea mai importantă. Trebuie să primesc doze de încredere în mine din privirile tale, din zâmbet şi din sentimentul neîntrerupt că-ţi pasă. N-ar trebui să fie greu.
E-atât de greu sentimentul şi-atât de negru încât încearcă să răzbată, să-mi tăie orice fel de rezistenţă fizică. Genunchii îmi cedează când nu te-aştepţi, gleznele sunt inflamate de pişcături de ţânţari, migrene din senin, strănut şi tuse de la aer condiţionat, o greaţă permanentă şi urâtă.
Mi-am adunat puterile şi ieri am făcut un plan de bătaie plin de lucruri frumose şi bune: picnic, căpşune, poze, sandvişuri, umbră, iarbă, locuri pline de amintiri. Şi-am luptat. Dozele de cola s-au răsturnat pe mine, cutia cu căpşune în geantă, totul era dulce şi lipicios. Şi-am luptat. Am spălat portofelele cu şerveţele umede, m-am fotografiat spălându-mi geanta în fântâna arteziană ce aruncă apa în sus, am făcut poze multe multe…
Gata… rezervele de veselie terminate… mă sprijin moale pe ajutoare…
Tricouri noi cu Guns şi Korn, discuţii calme cu Blizz, gel calmant pentru glezne, colecţie de cutii de chibrit speciale, promisiuni şi declaraţii, coincidenţe zâmbitoare, compotul rece de ananas. Arme am. Mă lupt în continuare.
Vreau să o ştiu pe derost. Aproape o ştiu. Vreau să o ştiu perfect. Dina acum doi ani. Mie.
Către închisoare
Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.
Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.
La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.
Munitie de razboi! piscina noaptea, betie din bere rece, meaningless sex, Hera (Hera!!!!), albumul de nunta al lu' mama (!?), spargem chitari, … nu stiu, orice…
Și lumea mea cam zdrăngăne de neputințe. Dar vreau să le iau pe toate în coarne și să le trimit departe.
Atunci nici nu te cunoșteam atât de bine încât să știu cât îți e de potrivită poezia asta. Și chiar îți e și cred că ai nevoie de binele ăla.
Vin acasă curând. Vreau să te țin în brațe.
k
Liz, eu zilele astea sunt in santier… abia acum am citit ultimele tale articole. Nici macar netul nu e al meu… il fur de la vreun vecin (banuiesc). Nu am priceput eu mare lucru din ce spui acolo, dar ceva tot am inteles: ca nu ti-a fost bine… ca o durere prea mare a trebuit sa devina una din experientele tale. Dar intodeauna exista prieteni. Sau macar un prieten. Iar timpul e cea mai buna solutie, caci el sterge si calmeaza chinurile. Poate ca ar fi bine sa facem si un IBG. Pe tine si pe Puf v-am vazut de doua ori din autobuz… mi s-a facut un dor de voi…
Alex, multumesc… pentru gandul bun, compotul rece de ananas si tu…
Dina, vreau sa vii acasa curand, vreau sa ma tii in brate…
marul, l… your turn now…
Simona, faci tu ce faci si imi trimiti din cand in cand un gand bun… Te-am vazut plimbandu-te, cu burtica cu tot… santierul trece si ramane curat si frumos… si facem si ibg si nea-dunam sa bem la o terasa.. acum o gandesc…