You would say anything and you would try anything
To escape your meaningless and your insignificance
You’re uncontrolable and you are unloveable!

Cât de uşor poţi înţelege tu ce mult insemni pentru mine fără să ţi-o spun direct… de ce unii nu reuşesc să înţeleagă că nu înseamnă nimic pentru mine deşi le-o ţip direct în faţă? Am să pun într-o pungă câteva cuvinte: fals, superficial, rău, micinos, libidinos, egocentrist, stupid, făţarnic, bârfitor şi născocitor… şi într-o zi când voi fi într-o dispoziţie agresivă le voi trece la feminin şi îi voi pocni punga în faţă!
Mi-e somn şi clipesc des. Îmi place aerul de toamnă rece de afară. Îmi dă amintiri plăcute. Cu tine. Îmi dă dor de tine.
Mi-a plăcut cum mi-ai mărturisit că buzunarului tău călduros îi lipseşte forma pumnului meu rece, că îmbinării obrazului tău cu gulerul jaketei îi lipseşte respiraţia mea şi părţii tale stângi, partea mea dreaptă sprijinită leneş.
Îmi lipsesc plimbările într-un frig protector oarecum, aburul ce se desprindea de pe buzele tale când îmi şopteai şi sclipirea din ochi când îţi răspundeam. Îmi lipseşte vinul fiert cu feliuţe de mandarină în el, băut din ulcele de lut în ‘T’, felul în care, după o tăcere, reuşeam să spunem acelaşi lucru în acelaşi timp şi nebunia noastră comună pentru case vechi…
M-a speriat ameninţarea ta că vei porni o revoluţie şi felul cum ţi-ai accentuat declaraţia strângându-mi mâna în mâna ta… e prima oară când te văd aşa sălbatic şi pornit pe revoluţii…mi-ai spus că niciodată nu m-ai iubit mai tare ca acum… m-ai certat că nu ţi-am mai povestit nimic…
Ţi-am promis că-ţi povestesc timpul petrecut departe de tine… departe de noi… ştiu că vrei să afli cine era fiecare persoană necunoscută de la masă unde m-ai zărit în treacăt când ai venit până în uşa clubului, încruntat şi cu mâinile adânc înfipte în buzunarele jeansilor negri, adus poate de umbra maşinii parcată strâmb sau poate doar de-un gând telepatic ce te-a găsit… Şi trebuie să-ţi mulţumesc pentru că a fost singurul meu strike din seara aia… dat din energia sărutului tău trimis prin aer…
Ştiu că te amuză oamenii cu care reuşesc să mă înconjor zilnic, ştiu că îmi cauţi sclipirile din ochi în momentul când îi analizez şi-ncerci să înţelegi ce văd în fiecare… ştiu că te crezi un fel de dumnezeu nebărbierit şi frumos care-mi împrumuţi repetat puterea de-a manipula prin iertare ceva priviri, zâmbete şi iubiri din anturaj… şi-apoi te distrezi pe seama efectelor stârnite de naivitatea mea de-a mă jucă cu puterea ta…
Ce m-aş face fără concluziile pe care le spui calm trăgându-mă mai aproape, după ce îţi povestesc speranţe puse-n oameni şi senzaţii… cine aş fi fără dreptatea ta calculată şi puţin indiferentă?
Mi-e dor de tine şi de linişte, de umbră şi de cald, de şoaptă şi de muzică-n surdină, de poeziile nescrise ce le caut, de sentimentele nedeclarate ce le-ntreb… nimic nu pare a funcţiona cum trebuie… ceva scârţie în mecanismul universului cum ironic ai spune tu… persoane false merită respinse, persoane dragi merită aşteptate, persoane iubite merită avute… şi n-am ce să-ţi mai povestesc… am acum două cadouri nedăruite şi nedesfăcute…