Se închid niște pereți în jurul meu. Se strâng prevestitori de rele. Grele.
Uit des și în reprize scurte. Mă lăfăi într-o atenție neașteptată și prea alintată. Mi-e rău dar mi-e bine. Mi-e greu dar mi-e așa ușor. Mai rău de-atâta n-are cum să fie și pe de-o parte, să rămână așa. Tu să rămâi așa.
Ne-a prins un ritm cretin și dubios de mâini și de picioare. Și nimic nu-i destul de curat, destul de pasional, destul de mult sau măcar îndeajuns cât să… N-am protestat dar am pornit mici revoluții. Și am schimbat din noi atât cât trebuia să supraviețuim frumos. Eu prin ale mele și tu prin ale tale. Câteodată și pe rând, ia doar unul toate greutățile, dramele, datoriile sau depresiile. Apoi le împărțim frățește la cafeaua de după.
I’m broke. Ești singurul lucru pe care îl mai am. Și nici nu-mi trebuie altceva.

Primul sezon din 2 Broke Girls m-a relaxat.
I’ve recently lost all my money and the promise of a bright future, and I’ve organized that in a file in my head labeled “Do not open until you are stronger”.
Giving în to feelings is for rich people! Regular people just have to get up, get drunk, and go fulfill their duties. But I don’t have enough money to be an alcoholic.
(2Broke Girls)

For every broke girl there’s a handsome killer to love.
E ca și cum pe soarele ăsta uscat și strălucitor cu care m-am obișnuit, ar porni să ningă. Cu fulgi mari.

Să încep să-ți vorbesc ție de dragoste e ca și cum m-aș porni să-i explic Inei despre prietenie sau lui Adi despre, să zicem, religie (revoluție, enzimologie, fizică sau biochimie). Și Andreei despre dor desene digitale.