Explicaţii neînţelese şi inutile

(foto)
Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.

This entry was posted in Coffee.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nineteen − five =