Am o sfoară legată la mână. Pe post de brăţară.
Habar nu am câţi ani fac luna asta. E vina ta! Bine, meritul!
Dacă aş cunoaşte o persoană frumoasă, ameţită, înnebunită după mersul pe role şi julitul genunchilor, care vorbeşte natural şi adorabil germana la telefon, învaţă să cânte la chitară şi îi stă minunat cu o chitară în braţe, care mi-ar aduce trufe de ciocolată de ziua copilului şi mi-ar pune Sprite rece ca gheaţa în mână într-o zi toridă, care are o mână de prieteni oricând dispuşi să o ajute necondiţionat şi care ştie să-mi zâmbească bizar şi unic mie, aş iubi-o cel mai foarte tare!
Am o stare de extenuare (de la căldură şi săptămâni pe drumuri, ştiu) şi îmi vine să zic: am nevoie de o vacanţă… iaar??
Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.
Să vii să-mi vindeci migrena c-un film şi un pahar cu gheaţă peste un şpriţ de vară cu vin alb!
Experimentez pentru prima oară în viaţă mea starea de faliment total. Cu zâmbetul pe buze. E greu să ai şi un leu de transport. Ce tare! Nu m-ar putea stresa nicicând perioade de lipsuri materiale. Nu mi-aş fi imaginat niciodată, totuşi, că poate fi chiar aşa… zâmbet dement şi sărac…
…aş ţine-o toată ziua-n braţe… şi eu…
Mă minunez cât de puţini ne înţeleg comunicarea aparte dintre suflete şi minţi. De acceptat nici vorba. Din toţi, chiar şi cei care ne-nţeleg nu ne acceptă decât parţial. Îmi pare rău că din invidie şi ştiu cât e de greu şi cât de norocos te poţi considera (e o vorbă cu Dumnezeu stă în poziţia lui Budda la mine în cap transformată din Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap) atunci când rezonezi perfect într-un om. Meritul meu e doar că te-am recunoscut de prima dată. Şi de o mie de ori pe repeat te-aş recunoaşte.
Am unghii inegale, date cu un lac de unghii dubios şi care neuscat a fost atins de diverse corpuri mici ce s-au integrat ciudat.
Săptămâna asta planificăm întâlnirea bloggerilor. Îmi cer scuze pentru întârziere. Revin cu detalii.