Și am ajuns și instalat cu bine în Cluj. Pentru cine nu știe încă, mi-am luat pisicile, ațele și laptopul, câteva căni, tablourile de pe pereți, covorul pufos, pilota, pernele și cerceii cu pisici, m-am îngrămădit într-o mașină mică și am străbătut țara, munții, dealurile și kilometrii de la Galați până la Cluj. Deci să n-aud că nu te poți muta cu animale. O, ba da. Le-am înghesuit (au stat lejer) într-o cutie transportator și le-am luat cu mine. Pe amândouă.
Și am ajuns acasă.
În astea două săptămâni am aflat deja unde e oficiul poștal de unde trimit colete și unde primesc coletele (pentru că deja am trimis colete și am și primit la noua adresă), unde pot să-mi fac piața, cum ajung în centru, mi-am făcut abonament pe o linie de bus, știu cât îmi ia taxiul dacă vin noaptea acasă din centru, au început vecinii să mă salute, am fost deja la prea multe party-uri, concerte și boardgames nights.
Și deja mi-am plănuit următoarea vizită în Galați. :)
Toată lumea mă întreabă cum e în Cluj, ce fac, cu ce mă ocup, cum îmi place orașul și nimeni nu mă întreabă dacă mi-e dor de Galați. Și îmi este.

Am senzația că dacă am zis ceva pe Facebook nu mai trebuie să zic și face to face. Sau dacă am zis face to face nu mai are sens să scriu pe blog. Eh.
M-am mutat. Am pierdut oameni și-am câștigat prieteni. Indiferent dacă au rămas acasă sau i-am găsit aici. Am pierdut oameni care erau în Cluj și-am câștigat prieteni care au rămas în Galați.  Și invers.

Mă liniștesc, mă calmez și cuceresc metru cu metru, zi după zi, this brand new planet.