Am stare de film prost. Mă simt aiurea şi nici măcar nu ştiu de ce. Că n-aş avea de ce. Vinerea e ziua când mă simt bine, când mă relaxez şi când zâmbesc eu în mine. Vinerea e ziua cafelei în ‘ţ’ culori şi a lucrurilor mici şi intense, a timpului petrecut cu prieten bun şi a zâmbetelor copilăreşti.

Every Thursday the Queen of the UK meets the Prime Minister they talk about world news and have a drink.

I’m not the Queen and today is friday!
Acum mă simt ca şi când aş fi luat o notă mică la un examen la care toată lumea se aştepta să iau notă mare. Şi ca şi cum cineva care mă cunoaşte nu m-a salutat trecând pe lângă mine, nu pentru că m-a văzut însoţită ci pentru că nu merit să fiu salutată. Şi ca şi cum am ieşit cu greu dintr-o situaţie în care cineva m-a băgat la mijloc degeaba! De ce trebuia să mă simt ca şi cum făceam ceva rău? De ce trebuia să suport o fază urâtă asupra altcuiva chiar sub ochii mei? De ce nu ştiam nimic despre ceva ce ar fi trebuit să ştiu? Liz a învăţat şi nu se va mai pune în situaţii asemănătoare sau nu va mai lăsa pe nimeni să o pună în penibil/ridicol oricât de bun prieten se pretinde a fi! Liz ştie că merită toată atenţia mai ales atunci când e promisă şi programată şi nu suportă promisiuni care nu-s ţinute! A câta oară? Deşi am pretins că scuzele de genul “filmez un videoclip”, “joc în piesa la care am repetat până acum” nu-mi plac le prefer ridicatului ridicol din umeri!
I am a flower…mmm… I’m greatful for the moon, for the stars in the sky… mmm…