 |
| (tumblr) |
I’m pain, I’m hope, I’m suffer.
Inboxul gol îmi dă o stare urâtă. Era o vreme când zi de zi primeam mailuri. Acum e doar gol. Pe de altă parte, inboxul veşnic plin al mailului de la birou nu compensează.
Decizii şi schimbări fatale. Din laşitate, eu, l-am părăsit. Mă bântuie regretul ăsta pe fiecare 8 ianuarie. Sau când mă-ncrucisez banal cu el pe stradă. Şi nu ne vorbim. Din laşitate, eu, nu l-am părăsit. Mă bântuie regretul ăsta pe fiecare 14 ianuarie. Sau seara când se-aude un televizor mergând.
Pentru că azi e 14 ianuarie, cred că de măcar un regret pot scăpa.
La mulţi ani! Consideră cadou doar 3 ani din 6. Ultimii. Şi e mai mult decât a primit oricine de la mine vreodată.
Azi am părul vâlvoi, unghiile albastre şi ochii conturaţi cu negru. Doar aşa pot plânge pentru ceva ce nu merită.
Vine un moment in care nu putem plange dupa ceva/cineva decat cu parul valvoi, unghiile de ce culoare or fi; ochii, iar nu conteaza cu ce culoare; dar sufletul e sigur conturat cu negru in momentele alea…
si regretele, da, ele de cele mai multe ori sunt gri tern, un gri din ala toxic…
upside-ul ar fi ca vine si un moment cand nu mai vrei si nu mai poti sa ai parul avlvoi si sufletul vraiste, si atunci dai tot ce-i rau afara din viata ta.
si… te eliberezi :)
Nu inteleg si nu vreau sa intreb asa ca astept sa treaca o luna si-mi zici tu, ok… pe mail.. ca stii cat de prompt in raspuns sunt :)
"we really are ants now
escape the nest somehow"
Alexiuss, astept eliberarea…
Richie, promit un mail… dupa o luna… pe care chiar ca o astept sa treaca… e atat de simplu si usor pe cat de greu si urat simt acum…
…the nights are longer now than ever before…