Câteodată ne pierdem sau câteodată îi lăsăm pe alții să ne piardă. O parte smulsă, ștearsă sau împinsă afară din cadrul ce ne ținea viața la pozat, ne bulversează ordinea și direcția. Ajungem fără voia noastră și duși de curent în alte poze, alte cadre, alte vieți. Ale altora. Care ne-acceptă zâmbetul trist și tăcerea. Poate ne vindecă sau iubesc. Poate încearcă. Acceptăm mângâierea pe spate și acceptarea. Sperăm în sinea noastră să nu fie tolerare. Noi să fim doriți și starea acceptată. Gândul ăsta îl suportăm. Și-ncepem să plănuim în gând, să promitem vorbind singuri, să gesticulăm mergând pe stradă sau să scriem în jurnal. Ne promitem un nou cadru, un nou tablou și părți permanente.
Cele mai frumoase momente din viața mea au fost alea în care am conștientizat și deseori am zis-o tare. Acum trăiesc. Nu aștept.
Mi se învârt în minte locuri și repere, gări și stații, autogări și destinații. Uit mereu cât face trenul de la Iași la Cluj și cred că n-am știut niciodată cât face maxi de la Galați la Sibiu. Oricum traseul Brăila Brașov e supraestimat și prefer să schimb în București pentru că n-am mers niciodată cu trenul de la Galați la Botoșani. Și cred că oricum la Soveja se ajunge mai bine cu mașina.
Am să uit tot și am să-mi amintesc că automatul de cafea din gară primește o fisă specială. Am păstrat-o într-un coșuleț de iută pe birou. Am să-mi amintesc doar că trebuie să mă urc dimineață în tren, dupamaiza să schimb vagonul cu scaune albastre cu unul cu compartimente îngrămădite, și seara să cobor în gara singurului oraș pe care mi-l doresc decor al tabloului vieții mele.
:) Cred că nu-i greu.
este un indiciu insuficient.
când mă primești și pe mine la galați? :) dacă viața mea redevine luminoasă, aș vrea să călătoresc din nou, fără opreliști, așa cum obișnuiam să o fac. de undeva trebuie să încep. vreau să reiau vizitele cu schepsis, și să descopăr toate acele pieces of romania despre care nu știu mare lucru, sau lucruri insuficiente. aș vrea… aș putea.
Mai intai am sa calatoresc eu spre locuri unde ma pot convinge ca viata ta e luminoasa :D
Galatiul nu-i al meu sa pot avea vreun cuvant de spus. Si e mai frumos in poze sau din elicopter. Viata e in alta parte. Acolo. De-acolo se poate calatori mai usor si frumos. Chiar si spre Galati.
Propun sa-ti arat Galatiul si locurile mele preferate din el atunci cand vom pleca amandoua de-acolo spre Galati, cu unicul scop de a-l vizita. Ma incanta mai mult perspectiva asta decat de a astepta vizite. Dar, in rest, sunt o gazda primitoare.
câteodată ne pierdem atât de rău că nu mai știm cine suntem. dar uneori ne regăsim atunci când găsim pe cineva. sau permitem altora să ne găsească. și, da, ne surprindem desenând cadre noi, tablouri noi, poze noi… în care tăcerea poate spune multe, unde zâmbetul trist e totuși un zâmbet și unde un simplu hug poate să vindece.
maxi de la galati la sibiu face 8 ore iar la soveja nu contează cu ce se ajunge ci cu cine…
inveti sa vorbesti ca mine. E bine tare cand iti pune cineva cuvintele lipsa din propozitii.. cand completeaza spatiile punctate… si umple castroanele cu bunatati :D Multumesc.
da, încerc…dar doar în comentariile la postările tale…:D în rest, vorbesc ca mine:))) if you know what i mean…:D
e și mai bine când îți completează cineva spațiile goale cu imagini care se integrează perfect în viața ta, ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna…și te schimbă…și-ți dai seama cât de mult ți-au lipsit, deși nu le cunoșteai…și-ți vine cheful să umpli castroane cu bunătăți :))))