În mijlocul verii, noaptea fierbinte e cumva plină de-un aer de smoală, greu, lăptos. Cerul, deşi senin, e parcă la un pas să izbucnească în flăcări şi luna scoate aburi de căldură. Dragostea e fierbinte şi trupurile asudate, respiraţiile sufocate şi pielea alunecoasă. Cearşafurile sunt mototolite şi împinse jos din pat, pernele sunt scuturate des pentru a scoate ultima fărâmă de răcoare din ele şi perdeaua e nemişcată la geam. Pisica pare grea şi mare ca o panteră cu respiraţia fierbinte şi se trânteşte la fel de sufocată de căldură pe colţul patului.
     Dar câteodată vara ne surprinde cu zile reci cu vânt şi nopţi odihnitoare în care-ţi vine să ieşi la fereastră şi să tragi în piept toată răcoarea şi să dormi cu ea în tine. Cerul e plin de nori şi aerul miroase a ud, a tei scuturaţi şi crini înfloriţi, a pământ răscolit şi a verde. Dragostea e moale şi reconfortantă cu fiori răcoroşi pe spate, cu buricele degetelor reci şi cu tot corpul înfăşurat în cearşaf. Pielea miroase a cremă de baie dulce, perna te cuprinde exact cât ai nevoie şi perdeaua se umflă la geam cu aer curat de după ploaie. Pisica pare mică şi uşoară şi se face colac lipită de picioare, torcând.

Vara asta ştie să ne dea de toate.

( Cum să faci două festivaluri de muzică în exact acelaşi timp şi pentru cam exact acelaşi public? Rock the City şi B’est Fest. Urât din partea lor! A amândurora. Dar mna, suntem români şi e mai important orgoliul şi banul decât un lucru făcut bine.)