Există zile perfecte. Nu trebuie să le cauţi sau să încerci din toate puterile să le creezi. Ele pur şi simplu există. Lumina zilei, anotimpul, oamenii care te înconjoară exact atunci şi exact cei pe care îi vrei, intensitatea privirilor, încrederea şi dragostea din ele, muzica exact care ţi se potriveşte atunci, îmbrăţişările, plimbarea, joaca, declaraţia, oftatul, ceaiul fierbinte de acasă şi filmul care să te inspire. Există zile perfecte şi când te simţi într-un declin invariabil şi rapid, când ai toate motivele unei depresii şi primeşti cuţite de venin în plin. Spontan, instantaneu, brusc şi deodată, există câte-o zi perfectă. Probabil că am meritat. Mi-am meritat dimineaţa târzie şi leneşă până la primul telefon la care am răspuns alintat. Mi-am meritat cafeaua caldă ce o beau în drum spre magazin cu muzica-n urechi şi zâmbetul prietenilor azi mai special ca niciodată. Şi strugurii, şi pufuleţii şi ceaiul cald şi aromat. Şi hohotele de râs până la lacrimi. Şi vocea ce mă linişteşte. Şi glumele şi-ncurajarile mi s-au lipit de suflet. Şi cea mai bună felie de pizza din viaţa mea. Cea mai frumoasă noapte cu gustul celui mai frumos sărut. Şi casa mea atât de primitoare, şi filmul care prima jumătate m-a plictisit cât să moţăi mângâind pisicul şi jumătate m-a făcut să plâng speriindu-l.