 |
| (tumblr) |
E al naibii de ciudat şi greu să suferi atât de mult dintr-o situaţie creată tocmai pentru a opri suferinţa. E bizar mie să îmi fie atât de greu dintr-o cauză atât de uşor de rezolvat pentru oricine altcineva. E urât că eu gasec cei mai răi şi înverşunaţi oameni în viaţă, îi suport, îi iubesc poate, îi privesc cum îmi fac rău şi-apoi sunt obligată să le suport prăbuşirea. Pentru că asta fac acum: privesc neputincioasă prăbuşirea unui om pe care l-am iubit mult. Pe care l-am salvat. Pe care acum nu-l mai pot salva. Şi faptul că nu-l pot salva mă roade, mă toacă, mă înnebuneşte. E un proces lent şi urât ca o moarte dintr-o boală urâtă şi dureroasă. Şi poate unele fraze sună ireal şi forţat. Şi poate nu se pot imagina tablouri reale din cuvintele mele. Şi garantat nimeni nu a fost nici măcar aproape de ceea ce se întâmplă cu mine acum imaginându-şi din cuvinte şi fraze. Dar am simţit cuvinte calde şi am văzut că sunt citită.
I’m not ok but I will be.
Atâta timp cât există cineva, eu sunt salvată. Pentru că în fiecare zi cineva mă priveşte cum îmi plâng sufletul până la ultima lacrimă, cum îmi dau ultima răsuflare pe strigăte de ajutor. Pentru că în fiecare zi cineva insistă să mă salveze construindu-mi cabane călduroase şi focuri de tabără în jurul meu. Pentru că resuscitează orice fărâmă de optimism şi muşcă din obrajii mei umflaţi de plâns. Pentru că mă împinge cu toată puterea spre singura rază de soare din universul ăsta ceţos.
Penibil câteodată să îţi exteriorizezi rahatul de viaţă online, penibil să te lauzi cu fericirea debordantă. Nu ştiu. V-am zis că învăţ din nou să fiu. Să fiu Liz. Am scris aici în 2007, în 2008, în 2009 şi 2010. Şi m-aţi citit, iubit, urât. M-aţi suportat. Mai suportaţi-mă. Acum, în cea mai neagră perioadă din viaţa mea. Şi mi-e frică să zic neagră pentru că îmi dau seama că mai sunt atât de multe alte rele care mă pot lovi şi încă n-au făcut-o.
Am început încet încet să mă scutur, să mănânc, să respir şi să întreb stins în cât suntem azi. Am început încet încet să răspund la te iubesc, şi eu. Am început să accept realitatea. Mi s-a demonstrat că vine primăvară cu un nou revelion, o zi a îndrăgostiţilor reinventata şi o viaţă între Milan, Londra, Cluj şi Viena. Mi s-a demonstrat că pot, am dreptul şi merit. Nu rămâne decât să supravieţuiesc iernii.
Over and in, last call for sin
While everyone’s lost, the battle is won
With all these things that I’ve done
If you can hold on…
Nuuuu….îmi este dor boabe aromate de cafea,de de biscuiţi crocanţi şi stări de exuberanţă.Asta e Liz…
Cati, am zambit la indignarea ta… multumesc… promit sa sa-mi fac viata din nou sa miroasa a cani mari de cafea dulce cu lapte si stropi de frisca, cu biscuti crocanti si zile frumoase, cu pisici negre si nopti de dragoste… promit, promit, promit, promit….
Nu pot sa cred ca iarna de iarna te prabusesti si iarna de iarna te ascunzi. Eu aici. Blur total. Cat de sadic ar fi sa-ti zic ca iti sta bine plansa?
Da, S, avem… astept timpul cand doar imi voi aminti si-apoi voi alunga gandul departe de fericirea pe care o sa mi-o construiesc… pentru ca stiu cum si pot…
Nu stiu exact prin ce treci acum… ce iti pot spune este ca avem, ca oameni, o capacitate incredibila de a suporta suferinta, si de a ne ridica in picioare. Eu am o vorba… daca e sa cad, cad doar intr-un genunchi, asta ca sa-mi fac avant sa sar "mai sus"….
Dupa postarea asta incep sa cred ca lucrurile stau mai rau decat le percepusem eu. Ma obisnuisem cu stari mult mai intens pozitive, asa incat, imi este greu sa ma adaptez la noua "imagine". Ar fi bine sa nu tina prea mult.
P.S.: Ieri am baut vin fiert, undeva in oras. Mi l-au adus cu o feliuta de portocala (si m-am gandit la tine) si una de gutuie ;))
Big fluffy hug >:D<
Monica, cred ca asta mi-ar face bine.. o cana de vin fiert cu feliute de portocale si sa pun totul in stand by…
Sweet Hellen, vreau big fluffy hug cum facem noi dupa ce bem vinul cu feliute de potocale…
Liz, ai voie sa iti fie rau si ai voie sa iti fie bine. Si, mai mult ca sigur, ai voie sa fii cate putin din ambele, pe rand. Sau cate mai mult. Regaseste-te. Asta n-o poti face decat tu. Iar oamenii care te cunosc sau cei care doar te citesc, asa, ca mine, vor fi aici si cand va reveni veselia pe strada ta. Ieri am baut o ciocolata calda cu scortisoara :) Incearc-o :)
''Pentru că asta fac acum: privesc neputincioasă prăbuşirea unui om pe care l-am iubit mult.''
Faci prea mult. Ureaza-i prabusire placuta, si fugi. ;)
Oh little misstres… cata dreptate ai si cat imi doresc sa urmez sfatul asta… :)
…Hold on…you're gonna bring yourself down.. these changes ain't changing you.
just so you know, i'm online.
Ati incercat scortisoara si anason in cafea ?
Fara sa vreau sa supar sau sa deranjez cititoarele(cititorii) acestui blog va propun sa incercati gustul unic si de ne-uitat al singurei CAFEA 100% NATURALA (80% Arabica si 20% Robusta) din lume in amestec cu plante si condimente alimentare naturale.
Cateva dintre ele:
scortisoara;cardamonul;ghimbirul;cuisoarele;ceaiul verde;anason stea;anason chinezesc+altele 8.
Cum o cheama ? Nimic mai simplu sa afli numele ei(lor) .
Tot ce trebuie sa faci este sa vizitezi : http://www.fitnesscoffee.ro .