Nu-mi aduc aminte nici un moment în care să nu te fi iubit şi nici nu-mi pot vedea un viitor în care să nu te iubesc.
Uitându-mă la o poză: Mă duci acolo? Dar te-am dus acolo… Ştiu. Zic să mă iei şi să mă duci de tot acolo…
Cu glas forţat indiferent şi lejer: Vorbeşti des cu fata asta? Aproximativ… Îţi place mult, aşa-i? Îmi place. E caldă. Ţi-e frică?
Te desparţi de mine? Ce faac? Cum adică mă despart de tine? Păi: Here I go again on my own…
Fredonăm, lucrăm, fredonăm, lucrăm. Ne jucăm de-a migrena şi despărţirea. Apoi calm de-a viaţa ca prieteni buni. Propun să ne îndrăgostim. Preferabil nu de aceeaşi persoană. Mâncăm, dormim, mâncăm, dormim.
Aş vrea să văd bronzul Simonei, tatuajele Dinei, privirea Andreei şi energia Elenei. Iar pe Adriana s-o smulg de-acolo şi să fug cu ea. La Alba Adriatica, în vila cu balcon spre mare.
Dar și eu vreau să văd lizuca.