Vreau vânt cu gust de nisip, vreau soare cu miros de mare, vreau cort cu miros de iarbă şi tu cu aromă de bere rece!

Vreau să te uiţi ironic şi pe sub genele tale lungi la mine, vreau să râzi pe înfundate de cât de neatrăgătoare sunt şi-ncet să-mi scoţi din frigider pernuţe reci de silicon să-mi apeşi pe ochi… Azi vreau să uiţi remuşcările şi umbra ochilor tăi mari când vibrează telefonul… Vreau să bolesc o zi şi-o noapte cu ochii tulburi pe vena de pe gâtul tău şi să nu mai vreau acasă niciodată de-acum încolo… vreau mâine să te simt cu un sărut pe buze aspre şi setoase şi cu o foarte slabă definiţie de adulter… vreau să dormim îmbrăţişaţi cum am dormit de-atâtea ori… cum m-ai vegheat de-atâtea ori… şi dimineaţă vreau să-mi cânţi încet în ureche Guns … mai ştii tricoul rupt cu Slipknot?… E cel mai frumos tricou pe care-l am…
… e dispoziţia temută… vom luă cu noi doar cărţile, o pătură şi blugii…promit să mergem în locul ăla nou descoperit unde oamenii faini pe care-i întâlnim sunt dezinvolţi şi abuzivi cu zâmbete şi sticle jumătate goale trăind doar pentru muzică…
Anul asta la sfârşitul verii, când voi face 29 de ani doar tu îmi vei cânta la mulţi ani… şi doar un foc de tabără vreau…şi-un val… şi-o muzică de pe o scenă…
Scriam când nu te cunoşteam şi poate-ţi pregăteam tipare ce, iată, le-ai umplut perfect…
De ce cineva ar avea senzaţia că am nevoie de aprobarea ei? De ce altcineva ne-acceptă fin şi-ndragostit compania? Şi-altcineva ne aminteşte că prieteni buni şi sacrificii mici pentru că merităm, există? Pentru că eu, pentru că tu, pentru că noi… ştim că ceea ce spun că vreau e ceea ce abia am avut/primit… altfel n-aş avea de unde să ştiu atât de în detaliu…
Şi-apoi tot nostalgie şi dor de Dina, de-acum un an:

Către închisoare

-lui Liz-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.