M-am simţit parcă a fost ziua mea. Oameni nebuni care m-au găsit oricât şi oriunde m-aş fi ascuns. Să-mi zică că mă iubesc. Să-mi dea Incest de Anais Nin împachetată în hârtie cu balerini şi lipită cu scoci rezistent la temperatură mare. Să-mi facă cadou brelocuri cu numele meu. Luiza. Sau tricouri special făcute pentru mine. Să-mi aducă prăjituri cu multă cremă de ciocolată convinşi (pe bună dreptate) că de asta am nevoie. Există oameni gata să străbată oraşul după miezul nopţii doar că să mă ţină în braţe. Sau oameni care într-un mail mi-au readus sentimente şi amintiri de-acum mulţi ani. Ieri nu a fost ziua mea. Ieri a fost doar ieri. Ieri am primit mai mult decât aveam nevoie, mai mult decât credeam că merit.