 |
| (foto) |
Mi se cojesc intenţiile bune ca pielea moartă şi uscată. Energia mi se scurge doar respirând. Îmi mor zâmbetele pe cerul gurii. Dorm mai mult conştient şi fără vise. Am senzaţia că mă agit în mine şi construiesc, pun gând pe gând şi plan pe plan, pun cărămizi şi ridic poduri şi bătătoresc drumuri… toate până la următorul val. E prea întuneric. E prea frig. După toate semnele eu zic că am înnebunit. Ochii obosiţi de lacrimi îmi sclipesc şi nu răspund din prima la întrebări. Îmi mut privirea de pe un punct fix pe altul. Caut lângă mine, împrejur şi ştiu sigur că trebuia să fie cineva şi altcineva şi încă cineva… să mă sprijine, să mă ajute şi nu văd pe nimeni… Aud voci ridicate şi întrebările mi se pare că mă atacă.
Scrisul îmi face bine. Singurele sfaturi pe care le aud îmi spun să mă apăr. Nu înţeleg de ce să mă apăr? Nu înţeleg de ce este nevoie să mă apăr…
Am nevoie de locul meu, am nevoie de linişte şi poate, siguranţă. Am nevoie să învăţ din nou cine sunt, cum mă cheamă, ce ştiu să fac şi cum să merg. Am nevoie să ştiu în cât suntem azi.
Trebuie să uit singurul lucru pe care îl mai ştiu: să-mi dau seama când cineva mă minte.
Slipknot-Wait and bleed
Asculta mai multe audio diverse
Azi suntem in 4. Stiu pentru ca e ziua fratelui meu. In restul zilelor ma ajuta agenda datata de pe birou :)
P.S.: Cand nu sunt eu insami, sau cand nu mai stiu cine e "eu insami" :) ma ajuta comentariile pe langa tema, de preferat cu tenta comica.
Daca nu e si cazul tau, ignora-ma :)
Cred ca rascolesc orice in cautare de o stare mai buna, senzatie, gand ca e bine…
La multi ani fratelui tau…
Multumesc :)
Incearca sa creezi diversiuni, daca o solutie concreta nu gasesti, sau nu exista. Something funny always helps.
Pfff, ''Trebuie să uit singurul lucru pe care îl mai ştiu: să-mi dau seama când cineva mă minte. ''
din contra. e singurul lucru pe care nu tre' sa-l uiti. zic eu.
Poate cateodata in viata sfaturile de genu “ o sa treaca” sau “o sa fie bine” sau “timpul le rezolva pe toate “ nu fac nimic altceva decat sa-ti creeze in minte o eroare, o minciuna… Daca timpul le rezolva pe toate, ce facem pana atunci?
Din cate am citit si observ suferinta foarte puternica prezenta in ceea ce scri.
De ce sa suferim? Merita oare?
Gandeste-te putin la toate lucrurile pe care le pierzi atunci cand esti trista, cand suferi, atunci cand “e prea intuneric. E prea frig”.
Cu fiecare moment in care suntem tristi pierdem un moment bun din viata noastra care nu va mai veni niciodata inapoi. Si uite asa se ajunge la o concluzie simpla… totu-i doar alegere, viata intreaga e o serie de alegeri pe care le facem.
De unde nevoia sa te aperi?
Simplu, pentru ca nu e nimeni acolo sa o faca mai bine decat tine. Poate cateodata siguranta o gasim in noi, poate atunci cand cei din jur sunt prea preocupati cu vietiile lor, trebuie sa aruncam o privire in interiorul nostru, sa vedem ca viata-i a noastra, un dar frumos pe care-l avem, si care nu trebuie irosit.
N-o sa-ti zic ca o sa treaca, N-o sa-ti zic ca o sa fie bine, N-o sa-ti zic ca timpul le rezolva pe toate, ci o sa-ti zic doar: Accepta repercursiunile alegerilor, accepta viata asa cum e ea, pune suferinta deoparte si lupta pentru ce esti tu; intodeauna ai de facut alegeri, depinde doar daca esti destul de hotarata sa le faci . Viata nu-i scrum si oglinzi, e alegeri si hotarare.
Nu uita, orice alegere are o alta alegere care sa o repare, pentru ca in Univers totu-i echilibru!
Ark, parca te si aud recitand discursul cu vocea ta inconfundabila… Putin preconceput. Fericirea este o alegere. La fel şi cu a fi om bun. Intotdeauna mi-am acceptat consecintele faptelor si alegerilor mele. Culmea, cateodata, starea pe care o descriam nu tine exclusiv de noi si de alegerile noastre. Nici siguranta noastra. Siguranta noastra fizica. Vorbim de registrii diferiti. Iti multumesc pentru … nu stiu… implicare, zambet, imbratisare, intrebari… tot…
Nu fi trista. Tie-ti sta bine fericita.
Aaa… ultimul lucru nu-l face. E spre binele tau. Uite o imbratisare calduroasa aici :) Sper sa te faca sa te simti macar un pic mai bine :)
Multumesc voua… pentru voi scriu.. si cateodata cu voi simt, ma bucur si dezbat ce scrieti voi…
Scriu posturi fericite cand sunt fericita si mai scriu si posturi triste cand sunt trista… dar sunt o optimista!
Am ratat un sfarsit de an, am ratat un inceput de an… e destul sa ma doboare putin dar aleg sa fiu fericita in continuare!
Multumesc Monica, Amanta, Ark, MAmi si S! :)
Liz, tristeţea e parte din viaţă. Sunt tristă, deci simt, spun eu mereu. A fost o vreme când eram aşa de anesteziată de tot şi toate, încât nu mai reuşeam să fiu nici tristă. Crede-mă, asta doare chiar mai mult…
Cineva m-a convins, ani in urma, ca tristetile sint frumoase atita vreme cit sint ale mele….si atunci mi le-am "enjolivat", le-am pus perdele albe, singuratati, lacrimi, le-am facut ale mele si le-am iubit ca pe o parte din mine.
Sa-ti fie bine!!
P.S. Te citesc in trecere pe net, am cazut intr-o zi din intimplare in ceasca ta de cafea, m-am prins in cuvintele tale ca intr-o pinza de paianjan, mai scrie, scrie!
Imi pare rau ca un comentariu atat de frumos e anonim… puteai sa-ti spui cumva, oricum… nu anonim… uf.. Multumesc frumos pentru cuvinte si te astept oricand in cestile mele de cafea… cateodata amare si negre cateodata dulci si cu lapte… o sa-mi fie si bine…