Cel mai bun mod de a te înconjura cu prieteni buni este sacrificiul. Cea mai bună probă pentru oamenii din jurul tău este încrederea necondiţionată şi sinceritatea. Le dai, le oferi nelimitat în timp sau cantitativ. Şi astfel ei se aleg şi se cern. Încet încet le vezi adevărata faţă. Şi nu are de ce să îţi pară rău. Pentru un sfat pe care acum ştii că nu îl merită? Pentru un zâmbet? Pentru un compromis apreciat la timpul lui dar mai apoi călcat în picioare? Nu, nu trebuie să-ţi pară rău. Astfel, dăruind şi crezând în omul ăla poate ai avut sau ţi-ai imaginat momente frumoase. Veţi spune, dar dezamăgirea adevăratei calităţi a omului? E mare! E foarte mare şi dureroasă. Şi care-i partea bună? Partea bună e că, în timp, culmea, rămân lângă tine nişte oameni. Şi existenţa lor face dezamăgirile celelalte să nu conteze. Nu are rost să ne ferim atât de tare de dezamăgiri încât să îndepărtăm şi până şi oamenii care merită să rămână lângă noi până la sfârşit. Acesta este motivul pentru care le zâmbesc unora cu subanteles. Acesta este motivul pentru care sunt rea. Justificat. Pentru că încrederea mea a fost primită şi sinceritatea folosită ca avantaj la un moment dat. Mai apoi am fost apostrofată când acuzam de trădare şi făcută să-mi cer scuze şi să plec capul în faţa semnelor unei mari iubiri. Ca mai apoi, când toate astea s-au dovedit bullshit să mi se trântească ‘viaţa mea personală trebuie să stea departe de…’. Acum mă simt un pic sub asediu. Pentru că sunt oameni care după ce mi-au călcat în picioare încrederea, m-au certat şi privit cu toată gamă de sentimente: de la acuzatoare la scârbă, după ce m-au jignit pe mine şi prietenii mei acum au tupeul să le zâmbesc sincer, să îi primesc în anturajul meu şi eventual, cu rugămintea, să nu fiu rea.
Facem aşa: ia-ţi viaţa personală, indragostelile superficiale şi fiţele departe de mine, astfel nici un cavaler de-al tău nu va fi nevoie să-ţi mai ia apărarea pe care cred că poţi şi singură dacă ai avea argumente. Şi chiar de stârnesc altă furtună nu-mi păsa. Eşti singura care dai iz de telenovelă ultimei luni. Nu am primit nici un “îmi pare rău” şi-l merităm. Tu ai primit destui. Stop.
Sunt oare singurul om care când spun că iubesc, chiar iubesc şi când spun că îmi pare rău, chiar îmi pare rău? Îmi pare rău, nu am nevoie de starea rea pe care mi-o dai. Poate fara motiv. Poate cu motiv. Dar nu ma simt bine in preajma ta. Stai deoparte. Vrei? Te rog!
http://www.youtube.com/watch?v=dU4lYcN6zEY … acum tot ce trebuie sa faci e sa astepti sa citesca persoana vizata postul sau de ce nu sa fie citit de cat mai multi… poate se simt
nu esti singura care cand spune ca iubeste chiar simte lucrul asta.. eu cred ca roata inca se invarte si toti ajungem la un moment dat in postura celui ce iubeste mai mult.. atunci ne dam seama cat de iubiti, dar nerecunoscatori am fost. atunci e, insa, prea tarziu..
o zi c-un soare zambitor iti doresc >:D<
Liz,tare se potriveste telenovelei mele acest comentariu,dar de aici incolo"facem asa:"
5z:tocmai am trecut prin asa ceva si este foarte nasol,a fost o lectie dureroasa din care am invatat ca trebuie sa fi foarte atent pe cine iubesti si mai ales cum ti-se arata iubirea celuilalt.eu am avut parte de o definitie"daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti,asta nu insemna ca nu te iubeste"what a f… is this?am spus…
ramses, a citit… si s-a simtit, cel putin sper. Asta e faza… ca de obicei s-au simtit mai multi…
:D Mi-au placut Mi&Yu :P
5z, nu ma deranjeaza ca iubesc mai mult, cred ca intotdeauna am facut-o si, nu cum spune aladin (oricine ar fi, cu motive solide de ascundere a identitatii presupun) sa ai grija pe cine iubesti… asta ar insemna sa calculezi si nu ai cum… iubesti pur si simplu si in majoritatea cazurilor ai senzatia ca nu merita sau ca nu te iubeste cum vrei… Sincer, nu am dus lipsa de oameni care in felul lor m-au iubit maxim cum au stiut si putut, ci am dus lipsa de oameni care sa ma faca sa-i iubesc…
liz,nu ma ascund de nimeni si nimic acel cineva stie cine sunt, iar eu am intrat pe blogul tau chiar cand sa produs"the fracture"si am vazut postarea "stiu sa iubesc!".Bineinteles,nu neaparat sa calculezi dar trebuie sa fi atent la detalile persoanei respective dar uneori esti orbit,iar cu facutul sa iubesti uneori vrem prea mult de la aceea persoana si nu facem decat sa o chinuim daca ea te iubeste cu adevarat,acum depinde ce ceri ca sa te faca sa-i iubesti …,iar cineva daca intra in viata ta nu este vinovat de cele intamplate tie in trecut intre care ai acumulat si"rautate"si aici sanztia de nemultumire fata de cel de langa tine.Toti stim sau vrem sa stim ca stim sa iubim dar mu este asa in timp acumulam multa"rautate"din esecurile create tot de noi,unii nu vad si nu-si dau seama ptr ca la un momentdat se descopera pe ei asa cum sunt de la Dumnezeu dati si inzestrati…
aladin, nu te acuzam ci doar nu facusem legatura intre tine si primele postari mai anonime de-atat daca imi este permis gradul de comparatie, si-apoi am vazut raspunsul tau la postul de care vorbesti… si-apoi sa fii orbit de dragoste e minunat chiar daca suna ipocrit pentru ca suferi… eu imi doresc sa fiu orbita toata viata mea de dragoste pentru ca alea sunt momentele cand iubesti cu adevarat si cand esti fericit… cand esti orbit… apoi, cand iti recapeti vederea si incepi sa calculezi rautati, suferinte, coparatii, trecuturi si compromisuri deja nu mai vorbim de dragoste ci de suferit din dragoste… zambet pentru tine, multumesc ca ma citesti….
:), ptr tine si eu,am ales aceasta identitate imi place povestea,un om simplu si sarac care isi doreste o printesa cu sinceritatea lui si norocul lampi si mai ales lupta ptr ceea ce vrea :))ma reprezinta.Si sper sa te mai pot citi in continuare doar la postari reale de viata,fara filosofii si fire despicate in patru,ma obosesc.Chiar este vizibila suferinta mea…!Totul sa transformat intr-o ura si dorinta de razbunare din partea amindorura un vis frumos devenit cosmar real,daca nu a iubit de ce s-a inrait!!!
Oricat de filosofice (unele) ar parea postarile mele au legatura cu realitatea… cam toate… dar si cu despicarea firului in patru din pacate… ne inraim cateodata de la prea multe lovituri primite consecutiv, doar ca trebuie sa gasim puterea in noi sa ne ridicam si sa iubim din nou, sa credem din nou… rautatea consuma nu vindeca… si e scuzabila doar aia impulsiva si de autoaparare, restul nu ar trebui sa existe ci doar vindecare sau incarcare… ce vrei, filosofii hippy happy la mine…:)
Momentan raman in genunchii sunt prea slabit,ok daca au legatura cu amarul realitatii le voi comenta,As ca-m avea nevoie acum :)),ceva dulce ai pe aici…? :))
Odata am spus cuiva ca as vrea sa fim caini sau pisici. Pentru ca fiintele astea sunt capabile de dragoste neconditionata. I was told I'm sad. Si ca nu exista asa ceva (neconditionat). I beg to differ.
Si nu esti singura care cand spune ceva chiar crede si simte lucrurile respective. Din pacate suntem putini, dar ne gasim noi cumva. And that's on of the things that make me happy. :)
@5zambete
"atunci ne dam seama cat de iubiti, dar nerecunoscatori am fost. atunci e, insa, prea tarziu.."
Daca ajung sa-si dea seama de lucru asta e deja o realizare formidabila.
Daianara:niciodata,asta le este constructia si nu mai trebuiesc invinuiti,ci evitati…
Stiti, am senzatia ca cei mai multi cred ca daca iubesc maxim si se ofera total la fel vor si suferi: maxim si total… nu realizeaza ca doar iubind maxim si dandu-se total pot si primi … nu doar astepta…
Liz:este foarte adevarat ca iubind si daruindu-te maxim,vei avea intr-o zi de suferit foarte tare,ptr ca ,inevitabil sufletul tau,mereu entuziasmat,asteapta mai mult si mai mult,insa sti ca,o data cu trecerea timpului,lucrurile prind si o altfel de culoare,nu doar de roz…si suferinta este enorma,ptr ca vine o data cu dezamagirea…
Insa in acelasi timp,de ce nu iti doresti cu adevarat,de ce te dedici intru-totul persoanei de langa tine,nu ai cum sa cunosti adevarata iubire,nu ai cum sa simti fiorul,nu ai cum sa traiesti cu adevarat,daca doar astepti iubire,implinire,fericire,nu vei primi nimic…ptr simplul motiv ca nu oferi,sau nu oferi indeajuns de mult…