A trecut un iulie prea agitat. Frumos. Pentru tine am încercat să-l fac cum ţi l-am promis. Pentru mine am luat ce mi s-a oferit. Fără să stau pe gânduri. O zi la mare singură pe plajă, o plecare în deltă rapidă şi fără timp de pregătiri, alte două zile la mare ce trebuiau trăite la Folk You dar din păcate planurile au fost date peste cap. Deşi mi-e ruşine să vă povestesc dar iată că am ajuns sâmbătă noaptea la Tiesto. Printr-o învârteală de situaţii eram singură persoană ce nu consumase alcool şi putea conduce maşina până la Hanul piraţilor (loc drag mie, de altfel, plin de amintiri frumoase). Mi s-a pus un bilet gratuit la concert (nu mă urâţi, voi, iubitorilor de trance, dar nu-i concert, că nu cântă… e un fel de discotecă în aer liber) în braţe şi o rugăminte de a-i însoţi. Compania selectă şi noaptea fără şanse de ajuns în Vamă m-au făcut să accept. Deşi unii au râs şi-au zis că îmi voi luă chitări în cap odată întoarsă acasă pentru că am fost şi-am vizionat prestaţia lui Tiesto ţin să va spun că mi-a plăcut evenimentul, atmosfera şi doză de rock pe care a mixat-o omul în discuţie. Şi mai erau ceva rockeri plictisiţi ce erau târâţi probabil de iubite la un eveniment condus de un dj dar atmosfera te prindea. Sunet fantastic, lumini deasemenea, RHCP zbierat din rărunchi, Smirnof Ice bunuţ, ţigări şi brichete promoţionale de la Marlboro, mingi de plajă de la Samsug ce zburau în toate direcţiile şi oameni ce dansau în picioarele goale. Am dansat şi eu vreo patru ore până eram gata să leşin de oboseală. Dacă de la Prodigy te întorci cu transpiraţia a o sută de oameni pe tine, de la Tiesto vii cu parfumul a o sută de oameni pe tine. De luni deschidem Împărăţia Lizului. De luni se-ntoarce toată lumea acasă. De luni ni se reglează respiraţia şi începem să inspirăm cu nesaţ liniştea vindecătoare. A trecut luna în care pe telefonul meu scria cu albastru Jul. Dar a început luna noastră. Luna în care suntem născuţi cu toţii. Luna în care o să bem bere rece şi frape-uri şi o să ne cântăm la mulţi ani. Şi de aceea am sărbătorit frumos cu o cola rece în mansarda barului ce parcă ne simţise lipsa. Chiar dacă am căzut de pe fotoliu (!!!) pentru că mă întinsesem într-o poziţie prea confortabilă pentru bietul fotoliu rotund, chiar dacă a trecut repede ora de leneveală şi nu ne-am povestit chiar tot, dorul s-a simţit vindecat şi zâmbetul împărtăşit.