(foto via richie’s tumblr)
Toată dimineaţa mi-au mirosit mâinile a tine.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Ascult Rome şi am stări orgolioase de superioritate acută. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca plictisitoare, aerul suportabil şi timpul prea scurt.
La opt jumate te aştept să mă convingi să ies din casă, să taci sanjenitor o oră lângă mine pe banca aia unde mişună arici în iarbă şi când să plec să îţi promiţi tu ţie că o să te schimbi. Iar.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Ascult Rome şi am stări orgolioase de superioritate acută. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca plictisitoare, aerul suportabil şi timpul prea scurt.
La opt jumate te aştept să mă convingi să ies din casă, să taci sanjenitor o oră lângă mine pe banca aia unde mişună arici în iarbă şi când să plec să îţi promiţi tu ţie că o să te schimbi. Iar.