Exersez diverse emoții încercând să mă trezesc și să pun la cale o viață. M-am speriat azi privindu-mi una dintre pisici plimbându-se periculos pe marginea terasei, dincolo de balustradă. În câteva secunde agitam pliculețe de wiskas încercând să o aduc în casă. Mi-a dat mai apoi de înțeles că e cazul să strâng bradul. Îl foșnăia sinistru dându-i jos fundițele.
Ray William Johnson a anunțat ieri că lunile astea oprește showul Equals three. Made me sad. I was enjoying it.
Am văzut și House of Cards, primul sezon, și mi-a plăcut.
Mă plictisesc.
Știu ce-mi lipsește. Cine.
O să-mi treacă odată cu iarna.
O să-mi treacă și iarna asta. Frumoasă.
Azi am învățat că ceața e mișto, că adaptarea e grea și că doar trei oameni au primit mesaje cu ‘mi-e dor de tine’ iarna asta de la mine. Trei e mult. Trei e destul.
Exersez și dragostea sub formă de castronele cu oatmeal&raisins, chinuială cu rânjete la somnul de după-amiază, zeci de minute de probat multe mănuși în magazine primitoare și tăcere confortabilă și odihnitoare întreruptă de exclamații fericite ce dau zâmbet.
—
În altă ordine de idei, în Galați, orașul tată (cum i-a spus Dina cândva și așa a rămas), se-adună iar bloggeri la discuții și băute. Mai multe detalii citiți la Gabriel. Tot la el vă și anunțați prezența. Mi-e dor de BGG. N-am lipsit la nici unul. Începuseră să apară fețe noi. Aici în Cluj n-am văzut nici o mișcare. Încă. Nici SDC. Măcar să pot compara.
—
Deocamdată mai hibernez puțin.