It’s a great thing when you realize you still have the ability to surprise yourself.
Viața din ultima săptămână m-a inspirat. Mă inspiră locul ăsta. Locul în care am trăit până acum mă făcea să vreau să îl schimb, munceam și mă chinuiam continuu să îl fac pe gustul meu încât nu aveam timp să mă gândesc că aș putea găsi ceva să mă inspire. Altceva. Mă bucuram pe mici victorii în a schimba lumina, găsi locul ideal de băut cafea și ocupat pentru totdeauna o bancă într-un colț de parc. Nu mă gândeam cam cum ar fi să fiu într-un loc care e deja precum îl vreau. Și am venit aici. Și totu-i clar, boem, tomnatic. Totul inspiră și e de neschimbat. E doar de respirat și trăit. E de iubit.
E mijlocul lui octombrie și beau vin roșu fiert și aburind a scorțișoară. Mă plimb pe străzi largi și pline de oameni senini. Mă opresc să citesc afișe și anunțuri dinalea cu numere de telefon ce flutură pentru a fi rupte și mă bucur ca un copil când găsesc unul de care chiar am nevoie și îl rup și pun în buzunar. Mai târziu de acasă am sunat. La mine, în orașul meu natal nu erau. Nu erau nici Marshmallows. Știți de bezelele alea din filmele americane pe care le infingi în bețișoare de frigărui și le coci la foc de tabără? Dinalea am mâncat acasă, înfipte în furculiță și coapte la flacără de aragaz. Geniale.
Aici am idei, liniște și putere. Aici am planuri și viață. Citesc, mă plimb și iubesc.
Plec de acasă și nu-mi iau telefonul cu mine. Și-apoi altădată constat că dacă-ncerc să te apelez, tu nu mai ești în lista ultimelor apeluri. Ceea ce dintr-un unghi e minunat.
Inspirațional de stare:

Citiți aici.

100 abandoned houses via Shannon. Si tot de la Shannon Beauty in the abandoned.

Si nefotografiate. A text account of pictures missed.

Si Sound Portrets sau Your voice on stunning canvas.

Atât deocamdată. Din tren. De la munte. Îmi doresc o cafea fierbinte, sezonul 6 în continuare de la Gilmore Girls, Pespi torcând și biscuiți cu ciocolată.