Zile turbate mă lasă fără suflu. În sensul rău. Albul zăpezii mă sufocă. Ghetele mi se udă şi le simt. Am iubit iarna asta cât am putut. E timpul pentru nivelul următor cum ar fi dorul de ea. Am să mă aşez binişor pe o canapea confortabilă şi-am să privesc cum zăpada pufoasă de pe ramuri se topeşte vizibil şi cade în stropi mari. Precum stările încordate la zâmbet iubit. Cum face baltă topind şi stratul de pe jos. Molipsitor ca o îmbrăţişare care mă vindecă. Cum o să curgă vârtejuri în canalizări neîncăpătoare. Odată cu grijile şi stresul neliniştitor. Cum o să se usuce asfaltul la soare lăsând în umbră locuri întunecate şi ude. Din ce în ce mai mici. Precum un oftat şi o eliberare calmă.
O să mă aşez confortabil, cu căştile în urechi şi-am să privesc în neştire aşteptând să iasă verdele.
Atunci am să mă ridic şi-am să cumpăr fericită un Sprite la doză.
O să mă aşez confortabil, cu căştile în urechi şi-am să privesc în neştire aşteptând să iasă verdele.
Atunci am să mă ridic şi-am să cumpăr fericită un Sprite la doză.
Te asezi pe canapea si lasi natura sa-si desfasoare activitatea in jurul tau. Devi un spectator care incearca sa nu-si mai ude piciorusele.
Satula de zapada, frig si ud. Satula de alb.
Multa lume am observat, zilele acestea, ca abia asteapta primele raze blande de primavara…Exista o saturatie ;)
Exista… iarna asta a stat prea mult cu noi…
Termometrul arata 15 grade, adica azi e prima zi din an in care imi las bocancii acasa si ma incalt in mult ravnitii mei tenesi :-D.
La mine e ceata deasa si doar 5 grade… pun tot bocancii… Cand deschid cuierul sa-mi iau geaca si bocancii ma uit cu jind la tenisi cum stau aliniati si-i aud: pick me! pick me! Norocoaso!
ai mare dreptate cand spui ca iarna asta a stat prea mult. Pana si un iubitor de zapada s-a saturat de ea , de ud, ude frig. Mi-e dor de mirosul primaverii…