E vară tipică cu toropeală şi furtuni, cu agitaţie şi probleme ce ţipă şi cu leneveală dulce dimineaţa cu storurile trase, cu râsete forţate sau vesele în aburi de alcool sau mici “conflicte inutile”, cu telefoane care sună şi clienţi zâmbitori sau coca cola rece în faţa calculatorului, cu baruri fierbinţi şi cocktail-uri expresive (Dor de vamă) sau torturi de îngheţată plimbate. Oameni ce mă sprijină şi iubesc sunt plecaţi departe. Oameni care mă schimbă şi înveselesc sunt aproape mai mereu.
Şi, iarăşi, pentru mine, azi citesc cu voce tare cubul Angelei:
De cele mai multe ori vorbim mult şi spunem puţin. Vorbim despre noi, în loc să ascultăm şi să învăţam. Ne imaginăm că suntem cei mai importanţi şi că tot ce contează e viaţa noastră. Uitând că, singuri, suntem doar o piesă într-un puzzle. Cineva mi-a spus că ne-am născut pentru a face mai uşoară viaţa celorlalţi. Şi-atunci, de ce, în loc să ne sprijinim, preferăm să ne amărâm unii pe alţii? În loc să ne iubim mai mult, am ajuns să ne inversunam atât de uşor unii împotrivă altora. Viaţa e prea scurtă pentru a o risipi în conflicte inutile.
Îți doresc să ai o vară la fel de dulce în continuare! :)
multumesc, la fel si tie, ank…
liz liz liz .. ce mai faci tu liz :P?
traiesc o vara, claudiu… tu ce faci, cu a ta lizuka cu tot? ce faceti voi?
eu sper sa ma incadrez si la oamenii plecati departe si la cei ce-ti sunt aproape mai mereu. cred ca ma potrivesc pe-acolo :)
i'll be here for you >:D<
Vara ta e plina de fericire si de iubire.Cred ca le atragi intr-o mai mare masura decat ele te atrag pe tine.
5zambete, nu esti chiar asa departe, esti deci mai mult in categoria celor de-aproape ce dau zambete zilnic…
Boddah, probabil ca da… cred ca in timp am invatat cum sa le atrag eu…
eei:">