Îmi îngheață mâinile și-mi place senzația. Ele știu să se încălzească doar în buzunarele tale. Îmi promit zilnic să adun frunze și cumva imaginea unui calorifer fierbinte, unei pături pufoase și a unei pisici torcânde mă fură plimbării propuse.
Îmi amintesc că Veneția în decembrie era caldă și însorită. Dar aproape pustie. Mi s-a părut mai frumoasă decât mă așteptam. Îmi amintesc că Viena în decembrie era geroasă și cu ceață, sau aburi vanilați. Și mi-a plăcut mai mult Viena. E timpul să văd Parisul în decembrie. Și Praga. Tot într-un decembrie.
Seriale light privite de sub o pilotă, ceai cald și zgomot de acvariu. Un lac de unghii mat și ruginiu. Mă plictisesc citindu-mă. Mă revigorez citind pe alții.
Când ți-e frică, oftez. Când minți, zâmbesc. Când uit, sunt fericită.
Nu există complicații în prietenie. Nici măcar în dragoste. Nu există pur și simplu. Le inventăm sau creăm. Cu 5 ani în urmă dacă mă întrebai cum mă imaginez acum, eu, cea de-atunci nu visam să fie viața mea în tabloul ăsta. Oricum îmi doream și imaginam un tablou destul de frumos. Clișeu. Cu 10 ani în urmă dacă mă întrebai cum mă imaginez c-aș fi acum, ți-aș fi răspuns că mi-aș dori exact așa, cum sunt și cum am reușit s-ajung. Concluzia ar fi că visul meu de la 20 de ani e aproape complet și că principiile încălcate între timp m-au ținut din realizarea lui temporar. Sau nu. Le-am încercat pe toate și-acuma știu cu siguranță cine sunt și mai ales cine vreau să fiu, cum simt și mai ales cât, cât am de dat și cât vreau să primesc. Știu cum să-mi trăiesc verile și unde, știu cum să-mi simt primăverile și cu cine, știu cum s-admir zilele de toamnă rece și cum s-aștept iernile și zăpada. Sunt fericită în limita în care România îți dă voie să fii fericit. Curând voi fi fericită în limita în care viața îți dă voie să fii. Fără.
Sunt pregătită să descopăr cubulețele de bezele necoapte aruncate în spuma cafelei fierbinți.
With cooler weather comes more coffee.
La mulți ani, Dina!
Pe croșetate.ro e prezent și postul despre Lizknot. La Blogwars sunt în continuare între finaliști scriind pe doipedoi.com. Aștept cu nerăbdare blogmeetul de pe 19.
Mulțumesc, pisică.
“Sunt fericită în limita în care România îți dă voie să fii fericit. Curând voi fi fericită în limita în care viața îți dă voie să fii. Fără.” Până n-am plecat din România nu știam că prima frază are sens. Are.