Când oamenii împrăştie pasiuni şi-şi exersează puteri magice asupra mea un mare gol în stomac (butterflyes trademark) îmi guvernează zilele.
O dedicaţie întotdeauna e frumoasă. Şi totuşi o melodie aşezată blând în mâna ta e altceva. Nu ţi se dedică ci ţi se oferă. Şi stările sunt mult mai intense. Şi dilemele mai mari. Şi enigmele mai adânci.
Şi am primit pentru că merit.
Nu sunt atât de soft pe cât mă crede richie. Mulţumesc. Şi sunt cu mult mai soft de cât mă crede altcineva atribuindu-mi o “plăcută nonşalanţă”. Mulţumesc. Şi sunt exact cum m-a văzut o fată cu ochi frumoşi şi glas liniştitor bând calm un ceai cu gheaţă în prezenţa mea. Şi un prieten drag c-un zâmbet cu efect placebo a învăţat să mă citească.
Şi am primit amestecat… Faultline/Coldplay – Your love means everything apoi Bathory- Woodwoman şi-apoi a lullaby song plin de blissful bubbles…”BT – Lullaby For Gaia”
Şi ce efect au avut asupra mea ar fi interesant de urmărit… cum una dintre melodii m-a trimis jumătate de noapte pe malul Dunării pe o băncuţă, cum alta m-a hipnotizat şi alta m-a trezit la realitate…
Şi-apoi dacă mingea e la mine în teren am s-o păstrez. E de la tine.
Coşul meu e plin de scrisori mototolite. Imaginar. Backspace. Şi nu ştiu cum să îţi răspund. Şi 28 îi simt din plin.
“She offers me the ability to take a fatal wound and all she’ll claim is my young heat”
Şi dacă stârnesc destul de grele întrebări în tine ştiu că nu-ţi voi putea răspunde. Şi dacă stârneşti destul de grele întrebări în mine îmi voi dori să-ţi pot răspunde la ale tale.
Mă obsedează Ozzy Osbourne la maxim în maşină…
Şi toată lumea ştie că o dorinţă aflată nu se mai îndeplineşte… decât dacă e auzită de cine trebuie…
Şi gândul că poate miercuri… amplifică intensitatea…