… noapte tarzie la marginea timpului…

Lumina din fiecare. Ca o speranţă că binele mai poate învinge. Durerea din fiecare. Ca o rană veche peste care se aşază indiferenţa. Uneori nu poţi alege fără să pierzi. Alteori pierzi fără să ai de ales. Sunt clipe când ai spune că poţi atinge marginea timpului. Şi clipe când timpul îşi face singur legea, alergând fără să poţi ţine pasul cu el. Anii noştri unici se duc. Dacă suntem prea exigenţi, când tragem linie, ni se pare că nimic nu s-a ales de ei. Şi de noi. Dacă suntem prea indulgenţi, ajungem la concluzia că am realizat atâtea. Dacă ne gândim la noi ca la altcineva, ar mai fi o şansă pentru a putea privi obiectiv. Am făcut doar ceea ce trebuia să facem. Important este ca mâine să avem motive pentru a fi mai mulţumiţi decât astăzi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen − twelve =