Încet, cu scârţâit de uşă neagră
Tu te strecori cu dragoste cu tot
Şi mă-nfiori cu iz de mură coaptă
De muzică-n surdină, de fum şi moft
Îmi tragi uşor un capăt de cămaşa
Un umăr dezgolit, un geamăt surd
Şi parcă te-nfiori cu mine-odată
Aud o rugăminte lentă în colţul ochiului meu ud…
Mâna ta pe toată a mea cuprinde
Şi-a ta privire m-a învăluit
Lumina după-amiezii aşa ne prinde
Lipiţi, iubiţi şi respirând amurg…
romantismul tau imi place, imi face gura sa zambeasca :)
thx!
frumoasa poezie
Da, foarte faina! Ma bucur ca nu te lasi ingradita de rima :) E ceva ce eu nu pot face… Bravo.
stiti ce frumos e sa dai publicare si in mai putin de un minut sa ai doua comentarii? Multumesc… nu sunt o mare scriitoare slash poeta dar ce public aici imi plac si mie si le citesc cu placere… enjoy..
si noi le citim cu placere…felicitari…
Eu as spune ca nu e doar faina… e sincera si-i bine ca e asa… :)
Sper sa nu ma insel… :-S
mi-ai luminat ziua, liz!
buna lizi,
n-am mai scris de mult. blogul meu a luat temporar o pauza pe lista de prioritati. :P pana una alta, imi place tare mult ce citesc la tine. e sensibil, romantic si un pic diferit. intr-un cuvant, e tare frumos. eu nu pot scrie versuri. nu le pot simti si potrivi asa ca tine. si ma gandesc ca e o modalitate atat de placuta de exprimare…
iti doresc multa inspiratie in continuare.
cu drag,
…
multumesc tuturor…:P
nassima, toate blogurile au intrat in vacanta… cum terasele s-au deschis si e sezonul plimbarilor la aer, toata lumea a uitat temporar de universul virtual creat si ingrijit in anotimpul rece..:)…