(foto)

Hypocrite with no real use – I’m alive: what’s your excuse?

 Momente de putere. Încleştez dinţii şi pumnii. Ştiu cine sunt şi ce fac. În faţa mea vorbeşte calm şi curat. Nu te-agita şi nu-ncerca să-nşeli privirea mea. Dacă simţi dispreţul, îl meriţi. Nici prin cap să nu-ţi treacă ideea că ai putea să mă distrugi, faci să sufăr sau măcar atinge. Cu o vorba? Hmmm. Copile, da-ţi două palme şi întoarce-te la jucăriile tale. Lasă dragostea în mâinile celor care ştiu ce să facă cu ea. Lasă dragostea celor care ştiu s-o consume nu să vorbească despre. Eşti la nivelul bârfelor şi intrigilor, eşti la nivelul neruşinării şi tupeului prostesc. Când o să-l depăşeşti, obrajii îţi vor fi mai roşii şi nu vei mai simţi invidia de-acum.  Până atunci ascultă-mă pe mine cum îţi pot spune telepatic, cu zâmbet sigur şi firesc că ai exact atât cât meriţi şi nu o să primeşti nicicând mai mult decât eşti tu dispus/a să oferi!

 Până atunci eu strâng în braţe şi muşc şi râd cu capul dat pe spate, dansez cu becurile stinse şi mă sărut minute-n şir şi-apoi iubesc şi muşc şi strâng, apuc, sărut şi-oftez încet gândindu-mă la semne vineţii pe piele din care aş face o salbă ce-şi schimbă zilnic culoarea până trece de tot.