Probabil era momentul pentru o depresie. Dacă gerul din ultimele zile n-a reuşit să bage o răceală-n organism, a reuşit să bage-n suflet. Mi-e rău. Mă încordez să refuz stresul. Mă chinui să resping motivele stresante şi-ajung să mă stresez încercând să fug de stres. O vreme atât de urâtă că ăsta nu are cum să nu te atingă. E uscat şi ger, e întunecat şi bate vântul tare. Îmi vine să ţip să fiu lăsată în pace. Poate am muncit prea mult şi mi-am luat doză necesară de spaţiu propriu prea rar. Deci, ca remediu natural, recomandăm vestita canapea roşie şi parfumul familiar al ceaiului cu lămâie. Şi o pisică m-ar putea salva. Am văzut eu într-un film. Şi-o ceartă groaznică cu isterii şi gesturi memorabile e funcţionabilă mai tot timpul. Pentru că e punctul final. De-acolo te întorci spre tine şi spre ce poţi, ce vrei, ce simţi.
Soba arde degeaba. Hainele le simt incomode. Mi-e frig în mine. Bizar, mă chinui să plâng şi mă strâmb ciudat şi îmi strâng ochii ca şi cum mi-ar şiroi lacrimi şi totuşi nu. Pedeapsa că să fie supremă nu pot nici să plâng.
Cu ultime puteri îmi derulez un film ca un rămas bun înainte de a cădea: un gând bun şi-un zâmbet înţelegător pentr-un prieten ce prea pluteşte pentru a ne vedea frustrarea, o ciufulire blândă şi-un sărut pe obrazul stâng al cuiva ce într-un colţ de suflet cred că m-ar putea salva de orice depresie şi din orice motiv cu doar un zâmbet, şi-apoi o plecăciune adâncă în faţa unei amintiri atât de vechi şi-atât de reale ce azi s-a smuls dintre propriile teste de schizofrenie acută pentru a fi arhanghelul Mihail şi-a decreta cu simplitate: “…şi Dumnezeu are depresii…”
Ma joc cu termeni si depresii…
ce sa mai zic Oana…decat ca…SUBLIM…mai ales finalul, unde ma regasesc
Stai ca n-am terminat, sa nu crezi ca-s superficial. Intre atatea mizerii cotidiene si texte de doi lei si bloguri de doi bani cu acuze de 1 leu si 40 de bani ma bucur si exult cand citesc frumosul. Asta numesc eu frumos intr-o dimineata de sambata inghetata
Te-ai jucat frumos in cuvinte si ai reusit sa faci o insemnare deosebita. Poate ca ai dreptate, uneori si Dumnezeu are depresii, pe care involuntar cred ca ni le trimite. Si face asta pentru a ne testa vointa de a trece peste aceste stari pline de negativism.
Oricum vremea de afara este sub orice critica, dar trebuie sa avem rabdare sa vina si primavara.
Pana una alta, iti doresc sa ai parte de un weekend frumos, cauta o comedie in care joaca Jim Carrey, sau uita-te dupa un Monopoly, sau bea un ceai aromat. Trebuie sa treaca!
Te pup.
Narcis, prea multe complimente pe centimetru patrat de la cineva a carui meserie e sa scrie! Plecaciuni, arhanghele!
Mihaela, ai lasat un comentariu la fel de deosebit ca si insemnarea mea… si numai sfatul tau citit a dat stare de bine, am zambit involuntar la gandul unui film cu Jim Carrey, m-a reconfortat imaginea calma a unui joc de monopoly cu prietenii si-un ceai cald si aromat alunga oricand frigul din oase… iti multumesc…
Pai ca daca “DEpresie” nu ar fi, cum ar putea fi “presie”? Ai incercat povestile cu un pahar (mai multe) de vin rosu, ciocolata, filme proaste? nici la mine nu functioneaza. dar nici nu ii fac pe plac deprsiei. adica ea vine cu gindul ca tu ai vrea sa o dai afara. si atunci se opinteste si incearca sa stea cit mai mai mult. eu ii zic cam asa. ce faci draga? pe unde dracu’ ai umblat ca ma plictisisem fara tine. vino in puii mei aici si nu te mai fitzii asa ca ma mi-e greata daca nu te stiu aproape. si pune si tu mina de fa o traba prin casa, ca tot platesc chirie in euroi. si atunci o vad cum se face palida la fata si nu prea ii mai arde de mine. hm, zic si eu… macar de ar fi asa!
Softcrate, eu imi primesc depresiile si pe unele chiar le iubesc… stii tu, starea aia de neinteles, doar tu cu tine… dar asta nu inseamna ca nu-s depresive… depresiile… so…
S-a incalzit afara… trece…
Oana?!? Am fost dezinformată!:))
Oricum, “achiesez” la părerea lui Narcis. E reconfortant să mai dai de câte un spirit ales. Mă bucură astfel de lecturi. Indiferent că e dimineaţă, noapte, seară sau zi.
Cât despre depresii? La mine trec cu planuri. De vacanţă, de iubiri, de modă…Orice. Planuri să fie.:-)
Innuenda, Oana si Luiza ‘in buletin’ de unde Liz :) sau Oana…
De obicei ma simt alintata intentionat cu Liiiiiz prelung si certata cateodata cu Oana!! Acum esti informata! Iti multumesc… si, da… planurile functioneaza si sunt astea formulate la vreme de depresie, pe care le urmezi cu cea mai mare inversunare…
Daa, păi înverşunarea, ura construieşte. Iubirea blegeşte!:))
(şi o spune o practicantă înverşunată a blegelii).:-)